Povestea preotului-primar închis de comunişti doar pentru că a spus „Tatăl nostru“

Zeci de preoţi din judeţul Gorj au fost prigoniţi şi chiar arestaţi de comunişti, mulţi dintre ei sfârşind în închisorile comuniste.

Articol editat de Mirabela Afronie, 20 mai 2016, 14:00

Preotul Nicolae Marcău a murit în detenţie, fiind considerat un adevărat martir. S-a născut la 4 octombrie 1902, în localitatea Leleşti. După absolvirea Seminarului Teologic din Craiova, a fost hirotonit preot, în Tismana. În anul 1928, părintele Marcău a urgentat înfiinţarea unei biblioteci, a unei cantine pentru 38 de elevi săraci, a înzestrat biserica cu două clopote. Sub guvernul condus de Nicolae Iorga a fost ales primar al Tismanei. În vremea celui de-Al Doilea Război Mondial, preotul Marcău a fost misionar la parohia Mălăeşti – Dubăsari, din Transnistria, unde a reuşit să renoveze biserica satului transformată de comunişti în teatru şi să le readucă în inimi sătenilor credinţa lui Hristos, prin predici însufleţite şi comportament exemplar. „Reîntors în ţară, şi-a continuat activitatea misionară, ocupându-se din nou de viaţa spirituală a credincioşilor prin activităţi suplimentare slujbelor: proiecţii de filme cu caracter moralizator şi religios, convorbiri de la suflet la suflet, activităţi care în 1947 au atras atenţia autorităţilor comuniste. După 1948, a început să fie urmărit, bănuit că face parte din mişcarea de rezistenţă anticomunistă din Oltenia, condusă de generalul Carlaonţ. La 4 octombrie 1957, a fost arestat de Securitate pe motiv că a recitat Tatăl Nostru, altfel decât în mod normal, dându-i o tentă antisovietică. (…) La 13 noiembrie 1957, prin Sentinţa 499, Tribunalul Militar Craiova l-a condamnat pe părintele Nicolae Marcău la patru ani de închisoare corecţionară şi confiscarea averii. Nu a rezistat regimului din penitenciarul Craiova şi, după trei săptămâni de detenţie, la 9 decembrie 1957, a murit“, arată Vasile Manea. Preotul Foca Popescu, care a murit în Închisoarea Periprava Preotul Foca Popescu, din satul Frasin, al comunei Vladimir, a decedat în 1961 în Închisoarea Periprava.

„Părintele Foca Popescu era un om extraordinar, cu o extraordinară credinţă. A fost închis şi a avut ghinionul să moară după gratii. După închiderea sa, am slujit şi eu în locul lui, la Frasinu, făceam slujbe la Biserica Cocoanei, acolo unde astăzi se află şi mormântul părintelui Foca. Trupul său nu a fost niciodată recuperat de la lagărul Periprava”, a spus preotul pensionar Filon Popescu din Andreeşti, Vladimir, care are peste 90 de ani.”

Părintele Foca Popescu a încercat să restaureze biserica, dar nu a putut să îşi ducă la bun sfârşit planul restaurării din cauza vremurilor tulburi în care a vieţuit. „Mormântul său se află în curtea Bisericii Cocoanei, dar enoriaşii ne-au spus că trupul său nu a fost recuperat de familia sa. La Frasinu, în curtea Bisericii Cocoanei, se află doar mormântul şi o cruce pe care familia i-a scris numele. Dumnezeu să îl odihnească în pace! Jertfa acestor preoţi este de neimaginat”, a spus preotul Dragomir Ţicleanu, fost paroh al Parohiei Frasinu din Vladimir în perioada 2010-decembrie – 2015 şi actualmente paroh la Ţicleni. Au sfârşit în închisorile comuniste Preotul Pantelimon Albeanu a murit în 1953 la Periprava, una dintre cele mai teribile închisori din aceea perioadă. Preotul Emanoil Frumosu, din localitatea Frumuşani, Târgu-Cărbuneşti, a decedat şi el tot la Periprava. Arhimandritul Gherasim Iscu, stareţul Mănăstirii Tismana, a făcut parte din Grupul de rezistenţă Oltenia şi a fost condamnat la 15 ani de închisoare. A decedat la Aiud în anul 1950. Închişi pentru convingerile lor Preotul Ion Druţu din Stoina s-a născut în 1905, iar la 1 martie 1929 a fost hirotonit preot ajutător la parohia Dăieşti-Argeş. A reparat mai multe biserici şi a editat foaia parohială „Veniţi la Mine” şi revista „Iisus vă cheamă”. Pentru că s-a opus noilor reglementări referitoare la culte impuse, în perioada 1947-1948 de comunişti, preotul Ion Druţu a fost suspendat din funcţie, fiind cercetat timp de trei luni în lagărul de la Piteşti, pe motiv că ar fi fost legionar. A fost arestat din cauza faptului că ar fi colaborat cu un avocat care conducea o mişcare de rezistenţă anticomunistă ce activa pe Valea Topologului. A fost condamat pe data de 2 martie 1949 la trei ani de închisoare corecţională pentru infracţiunea de omisiune la denunţ. A fost închis la Penintenciarele Craiova, Aiud, Bicaz şi Lugoj, fiind eliberat în anul 1961. Părintele Gheorghe Paschia, născut în 1915, în Bîrzeiul de Pădure, a stat după gratii timp de 15 ani. Preotul Ion Pigui, de la Peştişani, a fost închis 12 ani. Preotul Haralambie Argintaru din Cloşani a fost deţinut între iulie 1959-aprilie 1960. Părintele Ioan Berca, născut în 1902, la Stroeşti, a stat opt luni în închisoare. Părintele Pantelimon Flocosu din Pojogeni şi paroh la Săuleşti a stat în închisoare între 1957-1962. Sebastian Chilea din Godineşti a fost arestat pentru „uneltiri contra ordinii sociale” în 1959 şi eliberat în 1964. Preotul Alexandru I. Ciortan, paroh în Roşiuţa, a fost deţinut între 1952-1955 la Canal şi între 1959-1964 la Periprava. A decedat în 1978.

Sursa: adevarul.ro