Marile iubiri ale lui Constantin Brâncuşi. Dragostea cu năbădâi cu Maria Tănase

Viaţa amoroasă a lui Constantin Brâncuşi este descrisă în detaliu în opera „Brâncuşi. Amintiri şi exegeze”, publicată de Petre Pandrea, în anul 1967. Scriitorul notează în volumul său că sculptorului, la fel ca şi în cazul lui Johann Wolgang von Goethe, „un şirag de femei-perle i-au urmat volens-nolens calea vieţii”.

Articol editat de Valentina Adam, 19 februarie 2016, 15:00

Pandrea menţionează în cartea sa că una dintre primele iubiri ale lui Brâncuşi a fost Margit Pogany. Relaţia de iubire pe care sculptorul a avut-o cu talentata pictoriţă a fost de scurtă durată, dat fiind faptul că s-au cunoscut în vara lui 1910 şi s-au despărţit în luna ianuarie a anului următor. Din dragoste pentru iubita sa, Brâncuşi a sculptat, în mai multe versiuni, celebra sa operă „Domnişoara Pogany”.

O altă muză a sculptorului a fost americanca de origine irlandeză Eileen Lane. Povestea de dragoste a celor doi a durat doar câteva luni, pe parcursul anului 1922. În toamna acelui an, Brâncuşi şi Eileen au petrecut o vacanţă în România, unde au vizitat Sinaia, dar şi satul natal al artistului, Holibiţa (astăzi în judeţul Gorj). Tânăra i-a inspirat sculptorului lucrarea „Eileen Lane”.

Prinţesa Maria Bonaparte s-a numărat printre muzele care l-au inspirat pe Brâncuşi să-şi realizeze sculpturile. Ea a fost modelul pentru opera Prinţesa X, expusă pentru prima dată în anul 1919, la Grand Palais din Paris. Sculptorul spunea la acea vreme că „am făcut materia să spună ceea ce nu se poate rosti. Şi ce este în fond femeia? Un zâmbet între dantele şi fard pe obraji? Nu asta e femeia! Pentru a degaja această entitate, pentru a aduce în domeniul sensibilului acest etern în forme efemere, timp de cinci ani am simplificat,

Ulterior, sculptorul a trăit o poveste de dragoste împreună cu miliardara americană Peggy Guggenheim. Cei doi au s-au iubit vreme de 20 de ani, între 1921 şi 1941. Petre Pandrea menţionează în opera sa faptul că Brâncuşi o alinta pe iubita sa „căpriţa” şi „Peghiţa”. Peggy l-a inspirat pe Brâncuşi să sculpteze opera „Pasărea în văzduh”.

Mariei Tănase nu i-a făcut nicio sculptură

Povestea de dragoste dintre Constantin Brâncuşi şi Maria Tănase a început în anul 1938, la Paris. Aici, Dimitrie Gusti organizase o expoziţie de artă populară, iar cei doi se regăseau printre invitaţii cunoscutului etnograf. Iubirea s-a înfiripat încă de la prima întâlnire, deşi diferenţa de vârstă dintre bătrânul sculptor (62 de ani) şi tânăra solistă (25 de ani) era destul de mare.

Maria Tănase se afla la începutul carierei sale şi încerca să se afirme pe toate căile posibile. Astfel, s-a oferit să-l ajute pe Dimitrie Gusti la promovarea expoziţiei sale, pe care urma să o organizeze în 1938 la Paris. După încheierea evenimentului, interpreta urma să susţină un recital într-un restaurant parizian, însă nu a mai ajuns să cânte aici, pentru că, între timp, s-a revăzut cu Brâncuşi.

Astfel, în timpul unei vizite făcute alături de Dimitrie Gusti la atelierul sculptorului, Maria nu a mai plecat de lângă artistul pe care îl îndrăgise atât de mult. Gusti s-a înfuriat la culme pe tânăra cântăreaţă şi lăsat-o să se descurce singură în haosul parizian. Mariei nici că nu i-a păsat de ceea ce făcuse protectorul ei şi a continuat să trăiască alături de Brâncuşi.

Iată cum îşi mărturisea sculptorul dragostea faţă de tânăra Maria Tănase: „Când te ascult cum le zici, Mărie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înţelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaşte tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de ţară, de oltenii tăi şi-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu…Auzi? Mă-nţelegi?”, menţionează Petre Pandrea în cartea sa.

Cu timpul, însă, Brâncuşi s-a dovedit a fi posesiv, încercând să-i impună solistei un anumit mod de a cânta. Sculptorul dorea să o determine pe artistă să urce pe marile scene ale lumii şi să cânte în spectacole grandioase de operă. El era de părere că Maria nu trebuia să se coboare la nivelul unui simplu cântăreţ într-un restaurant, unde melodiile ei erau auzite doar de cei care petreceau din zori şi până seara.

Dragostea dintre cei doi părea să slăbească tot mai mult din intensitate în anul 1939. La o expoziţie din  New York, Maria Tănase i-a cântat preşedintelui de atunci al SUA, Franklin Roosevelt, melodia „Ţine, Leano, cu Roosevelt!”, fapt care l-a iritat pe Brâncuşi. Acesta era indignat de faptul că partenera lui a ajuns faimoasă datorită cântecelor de petrecere şi nu a pieselor autentice româneşti, pe care sculptorul spera că le va auzi din glasul cântăreţei.

În acelaşi an, Maria Tănase a pus capăt relaţiei sale cu Constantin Brâncuşi. Acesta declarase, la un moment dat, că dragostea dintre ei „a venit la momentul oportun şi a durat exact cât trebuia, până când ne-am plictisit unul de celălalt”.

În 1944, solista a luat hotărârea de a cânta operetă, renunţând la spectacolele organizate în restaurantele din Bucureşti. Recitalurile Mariei Tănase nu s-au ridicat, însă, la aşteptările publicului, fapt pentru care a renunţat rapid la ideea de a interpreta muzică cultă. Atunci, Maria şi-a dat seama că Brâncuşi avea dreptate, însă nu a mai ajuns să-i spună acest lucru, pentru că sculptorul a murit 1957, la Paris.

Cântăreaţa a fost atât de mult marcată de dispariţia sculptorului încât a luat hotărârea să se stabilească în Târgu Jiu. Aici, intenţiona să pună bazele unei şcoli de muzică, pentru a forma noi generaţii de interprete de muzică populară. Solista nu şi-a putut îndeplini acest vis, pentru că, în primăvara anului 1963, este diagnosticată cu cancer pulmonar. Boala a avansat rapid, iar la 22 iunie 1963, Maria Tănase se stinge din viaţă, la Spitalul Fundeni din Bucureşti.

foto:descopera.ro, catchy.ro