Obiceiuri ciudate ale unor scriitori faimoşi

Istoria oricărei cărţi începe cu o coală albă pe care scriitorul o are în faţă la un moment dat. Apoi ajunge să fie citită, iubită şi adorată de unii dintre noi care devenim admiratori ai unor scriitori celebri. Totuşi, uneori este bine să aflăm ce fel de oameni sunt cei pe care îi admirăm.

Articol editat de Mirabela Afronie, 11 ianuarie 2016, 12:52 / actualizat: 11 ianuarie 2016, 13:52

Buzzle trece în revistă unele obiceiuri ciudate ale unor scriitori faimoşi, precum Charles Dickens, George Orwell sau Virginia Woolf. Unii scriitori aşterneau literele pe hârtie doar stând culcaţi. Patul devenea birou pentru scriitori precum Mark Twain, Marcel Proust, Woody Allen, George Orwell şi Edith Wharton. Dar aşa cum aceştia scriau doar culcaţi, Charles Dickens, Ernest Hemingway, Philip Roth, Lewis Carroll sau Virginia Woolf sunt câţiva dintre cei care compuneau stând în picioare. Mulţi scriau chiar şi la maşina de scris stând în picioare. În zilele noastre, oamenii de ştiinţă au descoperit că este o metodă bună pentru sănătate, aşa că ar putea fi un exemplu pentru tinerii scriitori. Sunt alţi autori care au dus creativitatea la alt nivel, folosind mai multe culori când scriau. De exemplu, Alexandre Dumas, francezul care a scris „Cei trei muşchetari” avea o ordine foarte clară în privinţa culorii operelor sale. Acesta scria cu roz volumele non-ficţiune, cu albastru romanele de ficţiune şi cu galben poeziile. Şi Virginia Woolf folosea cerneală diferită, optând pentru nuanţe ca verde, violet sau albastru. Violet era culoarea sa favorită, dar o folosea doar pentru a scrie scrisori. Lui William Faulkner i-a plăcut atât de mult să bea în timp ce scrie, încât pe mormântul său se află două sticle de Jack Daniels şi Mint Julep.

Este imposibil să nu vorbeşti despre Stephen King când vine vorba despre băutură. Acesta crede că îşi va pierde creativitatea dacă se va opri din băut. El bea atât de mult, încât nici nu îşi aminteşte când a scris „Cujo”. A bea cafea este ceva normal, asta dacă nu bei 40-50 de ceşti pe zi aşa cum făcea Honore de Balzac care credea că doar aşa va fi creativ şi va putea scrie. Dan Brown, autorul celebrului roman „Codul lui Da Vinci”, se atârna cu capul în jos atunci când întâmpina probleme de creativitate. El a recunoscut acest lucru, menţionând că îl ajută să se relaxeze şi să se concentreze mai bine. De asemenea, el ţine o clepsidră pe birou care funcţionează ca un memento şi o dată pe oră el se ridică de pe scaun şi se întinde pentru a-şi relaxa muşchii şi să facă genuflexiuni. Francine Prose, autoarea Blue Angel, crede că privitul unui perete este cel mai bun mod să te concentrezi asupra scrisului. Victor Hugo ducea totul la un alt nivel. Când avea termene limită el cerea unui angajat al său să îi ia toate hainele din casă. În acest fel se asigura că nu va putea să iasă din casă şi se va concentra pe scris. Chiar şi când era foarte frig, el se învelea doar cu o pătură.

Tot pentru a se forţa să rămână în casă şi să scrie, scriitorul grec Demostene îşi rădea jumătate din cap, astfel încât să pară nebun dacă cumva voia să îşi părăsească locuinţa. Joan Didion credea că trebuie să doarmă în aceeaşi cameră în care se afla cartea sa dacă vrea să o termine.