Fabuloasa poveste de dragoste dintre o franţuzoaică şi un ţigan a schimbat destinul sclavilor din România

Până la mijlocul secolului al XIX-lea, ţiganii din regiunile române erau consideraţi sclavi ai nobililor, putând fi vânduţi sau pedepsiţi de stăpânii lor fără ca nimeni din societate să poată interveni. Un eveniment tragic petrecut la Iaşi l-a determinat pe domnitorul moldovean Grigore Ghica să îi elibereze pe ţigani.

Articol editat de Mirabela Afronie, 16 februarie 2016, 11:01

În incinta uneia dintre cele mai vechi clădiri din Iaşi s-a consumat o poveste de iubire ce avea să schimbe definitiv istoria ţiganilor din regiunea Moldovei. Actuala clădire a Palatului Copiilor din Capitala Moldovei a găzduit, la mijlocul secolului al XIX-lea, o tragedie ce avea să îl determine pe domnitorul Moldovei de atunci, Grigore Ghica, să iniţieze legea de dezrobire a ţiganilor.

Clădirea spectaculoasă a fost realizată în 1840, fiind în proprietatea logofătului Dumitrache Cantacuzino-Paşcanu şi a soţiei sale, logofetesa Profiriţa. Cei doi avea în subordinea mai mulţi sclavi ţigani, care lucrau la cele trebuincioase casei sau la câmpurile deţinute de boieri. O ţigăncuşă de 12 ani, pe nume Maria, ajunge la un moment dat în casa logofătului, fiind imediat îndrăgită de boier. Apropierea dintre boier şi roabă se transformă rapid într-o poveste amoroasă, concretizată prin naşterea unui copil pe nume Dincă. Palatul Copiilor din Iaşi a fosţ în trecut, casa logofătului Cantacuzino-Paşcanu.

După ce logofătul Cantacuzino-Paşcanu moare, Dincă rămâne în preajma logofetesei, care îl îndrăgeşte rapid şi ajunge să îl ia pe ţigan prin toate locurile în care călătorea. În timpul unei astfel de vizite, de la Paris, Dincă se îndrăgosteşte de o franţuzoaică pe nume Clementina. Ţiganul se întoarce cu iubita sa la Iaşi, nădăjduind că stăpâna sa îi va semna actul de dezrobire şi va putea să o ia de nevastă pe franţuzoaică.

Logofetesa nici nu a vrut să audă însă de aşa ceva şi a refuzat să îl elibereze pe Dincă. Acesta îi cere acordul şi domnitorului Grigore Ghica însă nici aşa nu reuşeşte să o înduplece pe stăpâna sa să îl elibereze. Mâhnit de neputinţa de a o lua în căsătorie pe iubita sa, Dincă pune mâna pe o armă din casa boierească şi intră în camera Clementinei. O împuşcă pe aceasta în cap după care se sinucide. Se întâmpla la finele lunii noiembrie 1855. Vestea a venit ca un şoc pentru domnitorul Grigore Ghica, după cum reiese din mărturiile ministrului justiţiei de atunci, Anastasie Panu.

“Noi suntem răspunzători pentru asemenea crime… Cauza o cunosc eu. Acum un ceas am vorbit cu nenorocitul acela. Să fi avut mai multă tărie în suflet, acum, în loc de două cadavre, ar fi fost doi oameni fericiţi. Păcatul e al meu… Vă rog, domnilor miniştri, să nu plecaţi de aici până nu veţi rezolva chestiunea emancipării ţiganilor. Robia aceasta barbară este înjositoare”, ar fi spus domnitorul boierilor săi. Pe 28 noiembrie 1855 încep demersurile de dezrobire a ţiganilor.

Sursa: adevarul.ro