Enigma anului 536 a fost rezolvată. Cum a schimbat cursul istoriei…?

Oamenii de ştiinţă cunosc demult faptul că Europa şi Asia au trecut printr-un val de frig în urmă cu circa 1.500 de ani, dar un nou studiu a descoperit că frigul ar fi putut avea un impact major asupra istoriei.

Articol editat de Gerhard Chwoika, 12 martie 2016, 16:54

Analizând inelele de pe tulpina copacilor din Rusia, o echipă internaţională de cercetători a creat o cronologie a temperaturilor din perioada de răcire, pe care le numesc „Mica Eră Glacială Antica târzie“ și susţin că scăderea temperaturii s-ar putea să fi jucat un rol important într-un şir de cataclisme, inclusiv pandemii, penurii de alimente, migrarea în masă şi în ridicarea şi căderea imperiilor, informează descopera.ro.

Înregistrările istorice antice arată că anul 536 d. Hr. a fost marcat de apariţia bruscă a unui „voal de praf“ sau „ceaţă uscată“, care a estompat soarele şi a cauzat o perioadă de frig crunt. Misteriosul nor de praf se consideră a fi declanşat de o triplă erupţie vulcanică catastrofală în 536, 540 şi 547, care ar fi aruncat o cantitate masivă de cenuşă şi aerosoli în atmosferă, blocând astfel razele soarelui şi cauzând o scădere substanţială a temperaturii.

Autorii unui nou studiu, publicat în revista Nature Geoscience, au ajuns la concluzia că frigul s-a extins de mai bine de un secol şi a contribuit la foamete pe scară largă, haos politic şi chiar căderea imperiilor. Echipa, compusă din mai mult de o duzină de climatologi, naturalişti, istorici şi lingvişti de la Institutul Federal Elveţian, s-a folosit de datele inelelor unui copac şi a reconstruit temperaturile de vară din Asia centrală în ultimele două milenii. A fost măsurată lăţimea inelelor la mai mult de 650 de copaci bătrâni din Munţii Altai-Sayan din Rusia. În tulpina copacului, inele noi apar în fiecare vară, iar variaţiile lor în dimensiune pot furniza informaţii vitale despre modul în care clima s-a schimbat. „Copacii care cresc la linia de sus sunt foarte sensibili la variaţiile temperaturii de vară. Dacă o vară este mai rece, inelele sunt mai înguste“, a explicat cercetătorul Ulf Büntgen.

Büntgen şi colegii săi au mai constatat că Asia centrală a trecut printr-o perioadă de răcire îndelungată. Aceste date au fost strâns corelate cu un proiect de cercetare similar pe care Büntgen şi alţi oameni de ştiinţă l-au efectuat în Alpii austrieci în urmă cu câţiva ani. Luate împreună, cele două studii sugerează că noua „Mica Eră Glacială Antica târzie“ a fost chiar mai severă decât cunoscuta „Mică Eră Glacială“, care s-a desfăşurat între secolele XIV şi XIX.

Trio-ul de erupţii vulcanice ar fi fost principalul factor, dar autorii afirmă că scăderea temperaturilor a fost probabil susţinută de creşterea gheţii marine. Mini era glaciară a scăzut media temperaturilor de vară în Asia centrală cu cel puţin 4 grade Celsius şi a ajuns la 13 dintre cele mai reci 20 de decenii din ultimile două milenii şi este posibil să fi contribuit la o perioadă de haos pe scară largă în emisfera nordică.

De asemenea, la doar cinci ani după erupţia vulcanică din 536 d.Hr., Regatul bizantin Iustinian a fost zguduit de o ciumă virulentă care a provocat moartea a aproximativ 50 de milioane de oameni şi a slăbit ultimele vestigii ale Imperiului Roman. Originile pandemiei sunt încă neclare, dar autorii sugerează că s-ar putea să fi pătruns în Europa cu ajutorul animalelor care transportau aceste bacterii.