Jose Alberto Mujica Cordano este din 2010 preşedintele Uruguayului şi este descris drept „cel mai sărac preşedinte din lume, pentru că îşi donează circa 90% din salariul lunar de 12.000 de dolari (263.000 pesos) pentru săraci sau mici întreprinzători. El a refuzat locuinţa de lux pe care statul i-a pus-o la dispoziţie şi a ales să stea la ferma soţiei sale, undeva la capătul unui drum de pământ, lăngă Montevideo. Locuinţa nu are apă curentă, ci fântână, iar la momentul vizitei unei echipe de reporteri BBC, ferma era păzită de doi poliţişti şi de un căţel cu trei picioare. Din salariu îşi păstrează circa 770 de dolari, un venit la nivelul mediu lunar al unui cetăţean din Uruguay.
În 2010 pe declaraţia sa de avere apărea un Volkswagen Broscuţă, în valoare de 1.800 de dolari. În 2012 a adăugat jumătate din averea soţiei sale – pământ, utilaje agricole şi o casă – care au ajuns la 215.000 de dolari. Mujica a fost luptător de gherilă în anii ’60 şi ’70, a fost împuşcat de şase ori şi a stat 14 ani în închisoare. „Nu mă simt sărac”, spune el. „Săraci sunt oamenii care muncesc pentru menţinerea unui stil de viaţă costisitor şi îşi doresc mai mult şi mai mult”. „Este o chestiune de libertate. Dacă nu ai multe posesiuni, atunci nu ai nevoie să munceşti toată viaţa ca un sclav pentru a te susţine, şi, prin urmare, ai mai mult timp pentru tine”, adaugă Mujica.
La summitul Rio din 2012 a întrebat, retoric, dacă modelul occidental de dezvoltare şi consum este de dorit şi de aplicat în toată lumea. „Ce s-ar întâmpla cu planeta în cazul în care indienii ar avea automobile în aceleaşi proporţii ca germanii? Cât oxigen ar fi? Are planeta resurse pentru ca şapte sau opt miliarde de oameni să aibă acelaşi nivel de consum şi de deşeuri ca societăţile bogate?”. El îi acuză pe liderii lumii că sunt obsedaţi de creşterea consumului, ca şi cum contrariul ar însemna sfârşitul lumii.
