De Ziua Internaţională a Dansului este celebrat dansul ca artă şi fondatorul baletului modern, Jean Georges Noverre

Penultima zi de lună aprilie, 29, este declarată Ziua Internațională a Dansului!
Decizia a fost luată în anul 1982, când Institutul International de Teatru (ITI), prin Comitetul Internațional al Dansului, a hotărât ca în fiecare an, la data de 29 aprilie, să fie celebrată Ziua Internațională a Dansului.

Articol editat de Anca Bălălău, 29 aprilie 2025, 06:15

Sărbătoarea comemorează astfel și ziua de naștere a creatorului baletului modern, Jean-Georges Noverre (1727 – 1810). Prima apariţie a sa într-un spectacol a avut loc la Fontainebleau, în 1743, iar în 1747 a compus primul spectacol de balet pentru Opera Comică. Doi ani mai târziu, a montat spectacole de balet – ”Iphigenie en Tauride”, ”Alceste”, colaborând cu Christoph Willibald Gluck.

Între 1758 şi 1760, a realizat o serie de spectacole de balet la Lyons – ”Fetes du serail”, ”Les Rejouissances flamandes”, ”La Mort d’Ajax”, ”Orphee aux Enfers”, şi şi-a publicat lucrarea ”Lettres sur la danse et sur les ballets” (1760), în care a definit dansul ca ”o pictură plină de pasiuni, moravuri, obiceiuri”. În 1775, la cererea reginei Maria Antoaneta, a fost numit maestru al spectacolelor de balet la Opera din Paris. A murit la Saint-Germain-en-Laye, la 19 noiembrie 1810.

„Dansul presupune disciplină, muncă, instrucție, comunicare. Datorită dansului, cuvintele pe care alții nici nu le-ar înțelege nu mai sunt necesare; în locul lor se naște un limbaj universal, familiar. Dansul ne face plăcere, ne eliberează și ne oferă consolare, ca răspuns la incapacitatea oamenilor de a zbura asemenea păsărilor, apropiindu-ne de cer, de sacru, de infinit”, spunea Julio Bocca, unul dintre cei mai cunoscuți dansatori argentinieni.

De-a lungul istoriei, dansul a reprezentat o formă de artă, o componentă culturală importantă a omenirii, o fundație pe care se construiesc numeroase obiceiuri, tradiții, sărbători și ceremonii laice sau religioase.
Unele dintre cele mai vechi mărturii ale dansului din spațiul românesc, dar și din Europa, provin din Cultura neolitică Cucuteni (aproximativ 5.500 – 3500 a. Chr.): vase-suport formate din siluete de personaje feminine, care par prinse într-un dans, sărbătoare sau ritual de tip horă.
Acest tip de vase-suport, descoperite prin săpături arheologice, reprezintă o categorie ceramică rară și ele stau mărturie că dansul ritual, mai exact hora, însemna un act important pentru societatea oamenilor din neolitic.
Pe teritoriul României a fost descoperit un astfel de vas, denumit „Hora de la Berești” în anul 1981, în așezarea eneolitică, specifică culturii Cucuteni, faza A, de pe teritoriul orașului Berești, punctul Dealul Bulgarului, jud. Galați, sub ruinele unei locuințe de suprafață. Bunul se află în patrimoniul Muzeului de Istoriei din Galați și este clasat în categoria Tezaur.

Prima menționare a horei (choros – grecește) este a cronicarului Dimitrie Cantemir în cartea sa „Descriptio Moldaviae”, în 1716. Transmisă din generație în generație, hora este cel mai vechi și mai răspândit dans popular românesc, jucat atât de bărbați, cât și de femei, în cerc mare, ținându-se de mână, de obicei în sens invers acelor de ceasornic, precizează Institutul Național al Patrimoniului.

Ziua Internațională a Dansului încurajează promovarea dansului în lume, dincolo de bariere etnice, politice sau culturale, scopul fiind acela de a-i reuni pe toti iubitorii dansului, oricare ar fi acesta.

La mulți ani, tuturor celor care fac din dans o artă!