Criza refugiaților: de ce ar trebui să-ți pese? 

De-a lungul istoriei, cuvântul refugiat a fost asociat cu termenul de refugiu, care este un adăpost sigur în care o persoană locuiește în căutarea protecției. Astăzi, un refugiat este definit ca o persoană care a fost forțată să-și părăsească țara natală din cauza războiului, violenței sau fricii de urmărire penală ca urmare a anumitor idei și convingeri, rasă, religie, sectarism, naționalitate sau opinie politică. 

Articol editat de Radio Resita, 8 martie 2022, 17:41

Definiția de mai sus a fost ceea ce am găsit pe internet. Dar ceea ce internetul nu menționează este că un refugiat este cineva care se luptă în fiecare zi să găsească ceva de mâncare, să găsească un loc sigur în care să stea, să-și protejeze familia, să fie respectat și, mai important, să aibă spațiu pentru a se dezvolta în persoana care ar putea fi. Un refugiat este cineva ca tine și ca mine. Un refugiat este o persoană cu vise și scopuri, o persoană care dorește să se stabilească cu familia sa și să aibă o viață liniștită, o viață care se presupune că nu este altceva decât dreptul său de naștere. 

Știm cu toții că aerul, hrana, adăpostul, îmbrăcămintea și securitatea sunt nevoile umane de bază, pe care toată lumea merită să le aibă. Totuși, acesta nu este și cazul refugiaților, din păcate. Înainte de a ajunge în țara lor de azil, refugiații trec printr-o serie de condiții groaznice; cum ar fi sete, foame, vreme extremă, violență, jaf, abuz, viol, stres emoțional și moarte. Să nu mai vorbim de condițiile drastice din taberele de refugiați. Poate fi dificil să ne imaginăm, dar să ne luăm puțin timp și să ne imaginăm viața prin ochii refugiaților… 

Imaginează-ți că trăiești într-o țară în care nu ești sigur dacă vei reuși să vezi ziua de mâine… Imaginează-ți că te trezești într-o zi cu moartea unei persoane dragi (din cauza războiului)… Imaginează-ți că ajungi într-un punct în care, în mijlocul violenței, opresiunii și războiului în curs de desfășurare în țara ta, simți că nu există nicio opțiune mai bună decât să fugi într-o țară străină. Imaginează-ți să te trezești într-o zi și să îți dai seama că trebuie să îți părăsești țara din cauza unor factori pe care nu ai putut niciodată să-i alegi sau să-i controlezi. Imaginează-ți că trebuie să lași totul în urmă; familia ta, prietenii tăi, bunurile tale prețioase, visele și amintirile tale în speranța de a obține o viață mai sigură. Ei bine, asta este doar o mică parte din ceea ce trece fiecare refugiat. 

După cum știm cu toții, secolul 21 a marcat cea mai gravă criză a refugiaților de la al Doilea Război Mondial. Potrivit datelor furnizare de UNHCR, la sfârșitul lui 2020, la nivel mondial, erau: 

• 26,4 milioane de refugiați și 
• 48 de milioane de persoane strămutate intern (din cauza conflictelor). 

În 2020, în UE au fost eliberate aproximativ 2,25 milioane de permise de ședere, față de aproape 3 milioane în 2019. Scăderea a fost determinată de restricțiile de călătorie introduse pentru a reduce răspândirea virusului COVID-19. Pandemia a avut un impact negativ deosebit de puternic asupra permiselor legate de educație. Prin urmare, ponderea acestora a scăzut de la 14 % în 2019, la 11 % în 2020 

Astăzi, majoritatea refugiaților din lume sunt găzduiți de țări în curs de dezvoltare precum Liban, Iordania, Turcia, Irak, Egipt, Libia și Bangladesh. Dar, acest lucru trebuie să se schimbe, deoarece problema refugiaților nu este responsabilitatea doar a acelor țări, ci problema fiecărei țări. Prin urmare, fiecare lider mondial trebuie să fie chemat să se angajeze, să coopereze pentru a soluționa problema refugiaților. Este imperativ ca toate societățile să-și deschidă porțile acestor refugiați, astfel încât nimeni să nu fie lăsat să-și piardă viața, în timp ce încearcă să treacă granițele. Este timpul să încetăm să dăm vina pe refugiați pentru problemele sociale și economice, deoarece acest lucru nu va face nimic altceva decât să sporească xenofobia, care are ca rezultat mai multă ură și discriminare. În timp ce multe țări percep refugiații ca pe o povară, este esențial să ne amintim că nimeni nu decide să-și părăsească țara, și să-și riște viața lui și a familiei sale, dacă nu știu că rutele sunt mai sigure decât țările lor. Nimeni nu alege să treacă prin umilință și discriminare decât dacă ceea ce se întâmplă în țara lor este mult mai rău. 

De asemenea, este crucial să se abordeze problemele vieții refugiaților după azil și starea lor psihologică, pentru a asigura integrarea refugiaților în noile societăți. Nu numai atât, dar este responsabilitatea fiecărei țări să asigure asistență materială, securitate, îngrijire medicală, educație și să ofere refugiaților toate serviciile sociale necesare pentru a ajuta la păstrarea demnității lor. 

Pentru a pune capăt crizei refugiaților, fiecare țară trebuie să ia atitudine și să acorde prioritate nu numai salvării refugiaților, ci și a oricărei vieți umane. Fiecare țară și persoană capabilă trebuie să lucreze mână în mână pentru a proteja refugiații și pentru a le îmbunătăți capacitățile, astfel încât milioane de refugiați și migranți să nu fie lipsiți de drepturile fundamentale ale omului, iar lumea să nu fie lipsită de potențialele beneficii pe care le pot aduce, ei, ca oameni, ca indivizi, în societate. 

De ce trebuie să ne pase de criza refugiaților din lume?

Pentru că acei refugiați nu au ales niciodată să se nască în țări afectate de război și, ca și noi, merită și ei o viață mai bună, una fericită. Ca ființe umane, ar trebui să ne facem partea pentru a ne asigura că au asta, pentru că ce este viața dacă nu este trăită pentru a-i ajuta pe alții? 

Astăzi, trebuie să realizăm cu toții ce s-a întâmplat acelor refugiați și toată umilința și durerea prin care trec. Astăzi, în loc să urmărim cine are cele mai înalte clădiri sau cine are cele mai distructive arme, ca țări și comunități trebuie să ne uităm cine rezolvă problema acelor suflete nevinovate. Este timpul să distrugem granițele xenofobiei și ale urii și să construim punți de iubire și unitate pentru că până la urmă, dacă s-ar schimba circumstanțele, un refugiat ar putea fi oricine, un refugiat ar putea fi tu și eu. 

De gândit: Fără migrație, populația europeană s-ar fi redus în 2019 cu o jumătate de milion, având în vedere că s-au născut 4,2 milioane de copii și au decedat 4,7 milioane de persoane. Conform unor date încă provizorii, în 2020, populația UE a scăzut cu aproximativ 300 000 de persoane (de la 447,3 milioane la 1 ianuarie 2020 la 447 de milioane la 1 ianuarie 2021), și aceasta pentru că s-au înregistrat mai puține nașteri, mai multe decese și o migrație netă mai redusă.