Alexandru Ioan Cuza și primele zile de exil în Banat. Popasuri istorice la Coșava, Lugoj și Timișoara

Alexandru Ioan Cuza, domnitorul care a pus bazele statului român modern, a petrecut primele zile ale exilului său în Banat, după abdicarea forțată din februarie 1866. Drumul spre Germania, cu destinația finală Viena, a inclus popasuri la Coșava, Lugoj și Timișoara, locuri care păstrează și astăzi urme ale unui moment istoric cu puternică încărcătură simbolică.

Articol editat de Valentina Adam, 24 ianuarie 2026, 08:00 / actualizat: 25 ianuarie 2026, 7:34

Abdicarea și începutul exilului

Ales domn al Moldovei și al Țării Românești, Alexandru Ioan Cuza a obținut recunoașterea internațională a statului unitar modern sub numele de România. După doar șapte ani de domnie, în noaptea de 10 spre 11 februarie 1866, Cuza a fost obligat să abdice și să părăsească țara. Avea 46 de ani și lăsa în urmă un stat aflat într-un amplu proces de modernizare.

Potrivit istoricilor, Cuza a plecat „cu conștiința datoriei împlinite”. După un scurt popas la Brașov, la hanul Cerbul de Aur, a pornit spre vest, traversând Banatul.

Prima noapte de exil: Coșava, județul Timiș

În 5 martie 1866, Cuza și suita sa ajung în satul Coșava, aflat la aproximativ 40 de kilometri de Lugoj, chiar la granița dintre Banat și Ardeal. Aici a înnoptat la hanul Poștei, fiind găzduit de magistrul Alexandru Levai.

Istoricul Dumitru Tomoni, profesor la Liceul Teoretic „Traian Vuia” din Făget, a explicat că fostul domnitor a fost ospătat, iar apoi a ieșit pe uliță pentru a sta de vorbă cu localnicii. Demersurile sale au dus, în 5 martie 1999, la amplasarea unei plăci memoriale pe clădirea unde a funcționat hanul, marcând astfel trecerea lui Cuza prin Coșava.

Popasul de la Lugoj și întâlnirea cu fruntașii bănățeni

A doua zi, Cuza și-a continuat drumul spre Făget, iar seara a ajuns la Lugoj, unde a înnoptat la hanul „La Păunul de Aur”, potrivit relatărilor din Gazeta Transilvană din 1866.

Deși vremea era ploioasă, fostul domnitor a fost întâmpinat de o mulțime numeroasă. Printre cei prezenți s-au aflat fruntașii bănățeni Andrei Mocioni și Vincențiu Babeș, tatăl renumitului medic Victor Babeș.

În anii ’80, o placă memorială a fost amplasată pe o clădire din centrul Lugojului, unde se credea inițial că ar fi stat Cuza. Cercetările ulterioare au demonstrat însă că adevăratul han se afla pe drumul Orșovei. Istoricul Oliviu Gaidoș a identificat clădirea, care păstrează și astăzi aspectul unui han, dar care, din păcate, nu este marcată cu o placă memorială.

Timișoara, ultimul popas înainte de Viena

Din Lugoj, Cuza a plecat în jurul orei 11:00 și a ajuns la Timișoara în jurul orei 15:30. Alegerea orașului nu a fost întâmplătoare. În 7 și 8 martie 1866, Cuza s-a cazat la elegantul hotel „Der Trompeter”, unul dintre cele mai renumite hoteluri ale Timișoarei de odinioară.

Istoricul Ioan Hațegan explică faptul că Timișoara Nord era, la acea vreme, cea mai estică gară a Europei conectată direct cu Viena, prin Buda și Szeged. Astfel, era cea mai rapidă cale de a părăsi Imperiul și de a continua drumul exilului. De aici, Cuza a plecat cu trenul spre Viena, însoțit de soție, cei doi copii și ajutanții săi.

Banatul – martor al unui moment de răscruce

Popasurile lui Alexandru Ioan Cuza la Coșava, Lugoj și Timișoara reprezintă primele pagini ale exilului celui care a schimbat definitiv destinul României. Banatul rămâne astfel un martor discret, dar esențial, al unui moment de răscruce din istoria modernă a statului român.

Foto: Redesteptarea/colectie Cristian Ghinea

Urmărește-ne și pe Google News