Festivalul este organizat de Casa de Cultură Lugoj împreună cu Primăria Municipiului Lugoj și al Consiliului Local Lugoj. Orașul din Timiș se va bucura timp de trei zile, de șapte trupe de teatru din cinci orașe care vor evolua pe scena Teatrulul Municipal.
Festivalul va fi deschis joi, 24 noiembrie, începînd cu ora 11, cu spectacolul pentru copii ”Povestea lui Peter Pan”, după J. M. Barrie, în regia lui Florin Beciu, pus în scenă de actorii trupei de teatru din orașul Caracal.
Seara, de la ora 18:00, va evolua trupa de teatru ”Traian Grozăvescu” a Casei de Cul-tură a Municipiului Lugoj care va prezenta publicului lugojean renumitul spectacol ”Haide, ucide-mă dragoste!”, de Aziz Nesin, în regia Mariei Voronca.
De la ora 20:00, în aceeași zi, pe scena municipalului lugojean vor urca actorii trupei ”Redoute” a Centrului Cultural ”Reduta” Brașov, cu spectacolul ”Butoiul cu pulbere”, de D. Dukovski, în regia lui Marius Cisar.
Cea de a doua zi a Festivalului va fi deschisă de actorii trupei de teatru ”Grigore Al-ecsandrescu” din Roman, cu spectacolul pentru copii ”Pinnochio”,de C. Collodi, în regia lui Luminiței Merea.
De la ora 13:00, elevii lugojeni sunt invitați la spectacolul ”Animicștiutorul”, prezentat de către Trupa de Teatru a Asociației Culturale ”Tu și Eu” din Lugoj, un spectacol re-alizat de Anca Maria Colțeanu, inspirat după cartea ”Enciclopedia Zmeilor”, de Mircea Cărtărescu. Același spectacol va fi prezentat și de la ora 18:00, pentru publicul larg.
În ultima zi a Festivalului, sâmbătă, 26 noiembrie, vor fi prezentate două spectacole de teatru ale unor trupe din Medgidia.
De la ora 17:30, Teatrul ”Thetis” al Centrului Militar Medgidia prezintă spectacolul ”Dulcea ipocrizie”, după T. Popescu, în regia lui Ion Crișu.
De la ora 20:00, Trupa de Teatru ”Joker” a Casei de Cultură ”I. N. Roman” Medgidia prezintă comedia ”Crede-mă, te mint”, adaptare după Ion Băieșu, în regia lui Lau-rențiu Vlad.
De la ora 21:30 va avea loc festivitatea de închidere a celei de-a XIV -a ediție a Fes-tivalului de Teatru ”FeSTteamART”, când vor fi decernate diplomele și trofeele pro-tagoniștilor!
Prima ediţie a Festivalului Internaţional de la Lugoj s-a desfășurat în anul 1992, iar din 2003, Teatrul Municpal Lugoj este membru asociat al AITA – Asociaţia inter-naţională de teatru amator din Europa cu sediul la Tallin, Estonia.
Actor al Teatrului Municipal Lugoj, scriitorul Maria Rogobete ne-a făcut un scurt istoric al instituției pe care o slujește ca actor amator:
ISTORIA TEATRULUI ORĂȘENESC LUGOJ
’’În 1811 exista un Teatru Vechi în Lugoj și pe scena acestuia se cântau arii din capodopera mozartiană- ”Flautul fermecat”
În 1835 este construit vechiul teatru, la inițiativa frânghierului Anton Liska, un bun violonist, unul din pionierii învățământului muzical lugojean.
Încă din 1824 lugojenii asistau la spectacolele teatrale ale trupei lui Ioachim Vui-ci, trupa era venită din Serbia. Genul dramatic, una din dominantele vieții cul-turale din a doua jumătate a sec XIX-lea și de trupe ambulante din Transilvania și alte ținuturi românești: De ex:
Trupa lui Albini (1850-1851)
Trupa lui Fani Tardini (1863)
Trupa lui Pascaly (1868-1871)
Trupa lui Mihai Millo (1870)
Trupa lui J.D. Ionescu (1873)
George Augustin Petculescu-directorul primei trupe de teatru românești ambu-lante, născut la Reșița în 11 oct 1852, s-a mutat în 1860 la Lugoj, iar după mai multe turnee teatrale în Țara Românească, G.A.Petculescu debutează la Lugoj în 1 iulie 1877, în trupa lui Constantin Petrescu în piesa ”Cimpoiul Dracului” de Eugen Carada. Acesta își întemeiază propria trupă, cu actori din Craiova, Turnu Severin (Societatea Teatrală Română Ambulantă din Ungaria și Transilvania) prezentând primul spectacol la Lugoj -28 iulie 1878- se numea: ”Doi amploaiați în una pereche de cizme”, comedie originară într-un act de N. Frunzescu, ”Liber și independent”, comedie cu cântece într-un act de G.Dumitrescu și ”Zăpăciții”, comedie într-un act tradusă în limba franceză de Paul Georgescu.
În ianuarie 1849 au debutat ca actori, sub egida trupei teatrale de la Lugoj părinții lui Coriolan Brediceanu, Iuliana și Vasile Brediceanu, într-un spectacol cu piesa: ” Ciutura gâmfată sau Opincărița făloasă”.
În 15 noiembrie 1846 – pe scena Teatrului Orășenesc, într-un turneu fiind, marele compozitor și pianist Franz Liszt a dat un recital, astfel că a avut loc un even-iment cultural major în viața artistică lugojană, în avanpremiera mișcărilor pașoptiste.
În 1847 este prima mențiune a unui spectacol în limba română, pus în scenă de trupa Iosif Farkaș, reprezentată de afișul spectacolului, datele acestuia fiind transcrise de Coriolan Brediceanu.
ISTORIA TEATRULUI TRAIAN GROZĂVESCU-LUGOJ
A fost construit în perioada 1899-1900 pe actualul Splaiul Coriolan Brediceanu cu sprijinul autorităților locale și centrale din perioada imperiului austro-ungar, la care a contribuit și comunitatea locală din Lugoj.
La construirea acestui teatru cât și la proiectul acestuia au contribuit marii arhitecți ai acelor vremuri: Karoly Elek, Mihaly Gomboș, Noaviezai Janos Bibe, care pe lângă contribuțiile tehnice privind structura de rezistență a clădirii au contribuit și la designul interior al clădirii.
Teatrul este construit în arhitectura neoclasică pe baza planului general pregătit de către arhitectul regal Sandor Lazla.
Inițiativa construirii actualului Teatru Traian Grozăvescu a fost a lui Imre Iakabffy, comite de Caraș-Severin cu reședința la Lugoj, care după ce a reușit să obțină terenul pentru teatru a mobilizat populația locală, care a donat 24000 de koroane pentru construirea teatrului, au mai contribuit și câteva companii din acea vreme.
Astfel că s-a renunțat la vechiul teatru ce a fost construit în 1835 (Strada Bucegi), care nu mai corespundea cerințelor acelui început de secol XX. Valoarea totală a construcției a fost de 110.000 koroane.
La 1 Decembrie 1900 s-a deschis în Lugoj noul teatru orășenesc care se mai nu-mea și Mihai Eminescu. Au luat parte: episcopul dr. Demetriu Radu, notarul regal Mihail Bejan, Virgil Thomici, dr. Ștefan Petrovici, erc.
Primarul Arpad Marsosky a adresat un discurs, o alocuțiune în limba română subliniind importanța cultivării artelor și a lăudării Domnului în limba fiecărei naționalități.
”Numai așa vom putea ajunge la cultivarea și nobilitarea inimii și a sufletului dacă în mod reciproc ne vom cunoaște stadiul de cultură, din mărgăritarele lit-eraturilor diferitelor naționalități și, pătrunzând în spiritul lor, vom face să se po-tențeze stima și reputațiunea reciprocă, contribuind la formarea de intime legături între locuitorii acestui oraș”
Virgil Thomiciu a vorbit în numele românilor
”Prin unire cresc lucrurile mici, prin vrajbă pier și cele mai mari”
Reuniunea Română de Cântări și Muzică a preferat să participe doar cu trupă de teatru, punând în scenă ”Idil la țară”- o comedie într-un act „localizată” de Maria Baiulescu. Și-au dat concursul: Constantin Missits (candidat de avocat), Silvia Ior-ga (rolul Smărăndiței), Caius Brediceanu, Tiberiu Brediceanu, Augustin Silvași, Constantin Ignea, V. Păscuțiu, Ioan Cimponieru, Aurora Peștean, Ofelia Ian-culescu.
TEATRUL ORĂȘENESC A PURTAT ȘI NUMELE LUI MIHAI EMINESCU
În luna octombrie 1934, printr-o decizie adoptată de Primărie, Teatrului Orășenesc din Lugoj, cunoscut și sub numele de Teatru Comunal, i-a fost atribuită și denumirea de Teatrul ”Mihai Eminescu” și urma să fie inscripționat pe fron-tispiciul edificiului în limba română, maghiară, germană, însă denumirea a avut o existență efemeră.
Cu prilejul festivităților dezvelirii bustului lui Traian Grozăvescu (amplasat vizavi de teatru, operă a sculptorului Radu Morga) desfășurate în 6 Decembrie 1935, printr-o hotărâre a administrației locale s-a stabilit actuala denumire și anume: ”Teatrul Traian Grozăvescu”. Primarul Lugojului a fost dr. Alexandru Breescu.
La doar câteva zile de la dezvelirea bustului lui Traian Grozăvescu și atribuirea numelui marelui tenor vechiului teatru orășenesc (10 Dec) Zaharia Stancu reacțona virulent în presa bucureșteană la actul prin care primarul Lugojului Alexandru Bireescu înlocuia numele lui Mihai Eminescu de pe frontispiciul in-stituției cu numele unui ”tenoraș”- dar el nu avea cum să înțeleagă specificul unei urbe cu o pronunțată vocație muzicală, cu seculare tradiții interculturale. Într-un final de pamflet, Zaharia Stancu făcea trimitere la pedeapsa biblică prin lovirea cu pietre și anume:
”Dacă ar fi bătut cu pietre pentru această faptă, primarul din Lugoj tot n-ar fi îndestul de pedepsit”
Astăzi îi mulțumim acestui primar Alexandru Bireescu, care bine că nu a fost bătut cu pietre, Dumnezeu să-l odihnească în pace!
MARIA VORONCA-REGIZORUL TEATRULUI MUNICIPAL LUGOJ
A trăit o viață de om, aproape în întregime ”pe scândură”, așa cum le place acto-rilor să spună scenei. Este foarte greu să scoți ceva de la ea, în legătură cu viața ei, nu este un om să se laude și de aceea evita să vorbească despre sine, însă noi, puii ei, ea fiind cloșca, am putut să aflăm, cel puțin eu am reușit să o ”trag de limbă” la fiecare deplasare, când eram invitați la festivalurile de teatru. Și chiar a avut o viață grea, de care nu se plângea, ciudat, îmi povestea mereu cu o bucurie imensă, se bucura pentru puterea cu care o înzestrase Dumnezeu să treacă peste toți acei ani grei. Doamna noastră minune, Maria Voronca este un artist autentic.
S-a născut la Cernăuți, leagănul Bucovinei, la data de 14 iulie 1939, a urmat apoi războiul cu toate greutățile sale și familia ei a trebuit să se refugieze. Așa au ajuns în Banat, la Lugoj, doamna Maia avea în jur de 5 ani. În clasa I a avut prim-ul contact cu scena interpretând rolul de Albă ca Zăpada. Tatăl a plecat la Dumnezeu și a rămas mama lor să crească copiii, singură, săracă, vremuri grele și periculoase…și nu avea decât 25 de ani mama. Copilul Maria Voronca a înțeles că trebuie să fie ascultătoare, să o ajute pe mama în treburile casnice dar totuși și-a îndreptat gândurile spre viața de actor, era atrasă de muzică, poezie, dar mai ales de actorie. La acea vreme, doamna Nica Iustin Șerbănescu, regizoare la teatrul din Lugoj, umbla prin școli pentru a descoperi elemente noi, copii talentați, atunci a fost remarcată fetița Maria Voronca, atunci a fost propusă pentru rolul unei pioniere, Maia, într-o piesă rusească, Platon Krecet, de A. Kor-nelciuk, era în clasa a șaptea, de atunci așa i-a rămas numele de Maia. Și uite-așa doamna Maia a ajuns în trupa mare de teatru din care făceau parte la acea dată: Vali Sprânceană, bătrânul Gangan, tatăl lui Eugen Gangan, Tiberiu Ciorogaru, Lia Barboni, Iosefina Stoia, și mai târziu Șuta, Rouă, Jana Cotarcea și alții. Trupa de teatru acționa în cadrul Casei de Cultură ”Eftimie Murgu” situată undeva pe lângă Primărie, erau în jur de 45 de actori amatori, și erau foarte buni.
A jucat în multe piese, amintesc câteva: Titanic vals-Doamna nevăzută- Masca lui Neptun- etc, apoi a urmat Conservatorul din Lugoj-5 ani, a participat la Cântarea României, faza pe țară, a obținut multe premii, devenise o vedetă locală, a jucat la București piesa lui Lovinescu ”Hanul de la răscruce” unde a făcut un rol de compoziție foarte bun, la 18 ani devenise o vedetă în Lugoj.
Ca orice tânăr, visa la ceva anume, avea un ideal și anume să ajungă pe o scenă profesionistă, a dat examen și a reușit, la Craiova, a ajuns la Turda în 1964 unde a interpretat zeci de roluri, i se îndeplinise visul, aici s-a format ca actor, în acest oraș a avut împlinirile. Între timp s-a căsătorit cu un domn, cadru militar, bucuria cea mai mare a vieții sale este fiica dânsei și mai târziu cele două nepoate. Prin detașarea soțului a ajuns la Craiova unde au stat 11 ani, a fost angajată la Teatrul liric din Craiova unde a jucat în spectacole muzicale, a jucat Mary Poppins de aprox 40 de ori, iar comedia Uite tata, nu e tata” de 770 de ori. S-a reîntors la Turda după ce soțul a plecat în altă lume, după Revoluție, s-a pensionat și a în-ceput o nouă viață, unde oare? La Lugoj, orașul de suflet, aici unde s-a îndrăgostit prima dată, aici unde s-a format ca om, ca actor, aici unde sunt înmormântați părinții dânsei. La Lugoj și-a început cariera, la Lugoj vrea să o continue atât timp cât dorește bunul Dumnezeu, iubește acest oraș multicultural, iubește publicul, la această vârstă onorabilă și venerabilă continuă să fie regi-zor, actor, profesor de dramaturgie la Școala de Arte, dar și impresar al trupei de actori amatori ai Lugojului.
Crezul artistic al omului de teatru, regizor, actor, profesor, mamă spirituală și prietenă pentru actorii amatori ai Teatrului Municipal Traian Grozăvescu Lugoj, este următorul:
”Ca actor nu poți să faci nimic fără dăruire, fără iubire, fără sinceritate, nimic nu se face fără pofta de a juca, , îmi place să repet, îmi place să joc! Nimic nu se poate înlocui cu acestea! Ca tehnică, dicțiunea e de bază, fără ea nu se poate pentru că e foarte important cuvântul. Și bucuria de a juca, detașarea de tot ce este în jurul nostru, în viața de zi cu zi, acesta este crezul meu la care nu am să renunț niciodată, în fiecare zi port în gând următoarea frază care stă scrisă la in-trare, la scenă:
”Dragă actorule, în seara asta să joci atât de bine și să-ți închipui că în sală s-ar putea să fie un om, un spectator pentru prima dată, sau s-ar putea să fie un om pentru ultima dată la teatru”
De ani învăț și tot învăț de la această femeie erou, spun erou pentru că și-a dedicat o mare parte din viață Teatrului din Lugoj, a format actori foarte buni, a descoperit talente și le-a dat strălucire, a ajutat tineri să ajungă acolo unde și-au dorit, a fost și este mamă atunci când e nevoie, a fost și este prietenă , dar cel mai important este faptul că ne-a format caracterul, datorită acestei doamne, noi, actorii amatori am înțeles că spiritul trebuie să ne fie puternic, inima bună și sufletul deschis, oriunde mergem această mare doamnă a teatrului ne aduce bucurie, respect, voință și demnitate, dacă aș putea să dau timpul înapoi, măcar cu 10 ani cu siguranță i-aș acorda mult mai mult timp, i-aș săruta în fiecare zi obrajii tineri și i-aș mulțumi aducându-i flori, doamna Teatrului Lugojean iu-bește florile!
Doamna Maia a primit premiul publicului la Piatra Neamț, la fel și trupa de teatru, acolo unde marea actriță Draga Olteanu Matei și-a format o trupă de teatru de amatori, au fost cu piesa Fluturi-Fluturi, au fost atât de buni că doamna Draga nu se oprea din felicitări și din îmbrățișări, să nu uităm că actrița Draga Olteanu Matei a iubit Lugojul. Ne-am reîntâlnit cu această mare doamnă la Fălticeni, eram cazați în același hotel, acolo am putut să stăm trei zile până în noapte la discuții, povești, ne-a recitat din poetul Ion Bugarin, ne-a povestit, făcuse trei clase de liceu și luase examenul de capacitate la Iulia Hașdeu, imediat după război , în 1945. A pus în scenă numeroase piese de teatru la Lugoj, și ne spunea că profesorii care i-au predat au fost de cea mai bună calitate, iubea enorm Lugojul, ne-a vorbit ore în șir despre anii petrecuți în Lugoj , se făcuse ora unu noaptea, în restaurantul hotelului și noi ascultam cu gura căscată la această doamnă, iar ea ne sorbea de drag!
DESPRE ACTORII TRUPEI DE TEATRU
Am jucat în multe orașe din țară, Reșița, Caransebeș, Brașov, Caracal, Călărași, Mediaș, Medgidia, Tulcea, Roman, Reghin, Satu Mare, Piatra Neamț, Fălticeni, am jucat în străinătate Italia, Austria, Grecia, Ucraina, Republica Moldova, peste tot am primit diplome, premii, am dus numele Lugojului peste tot și nu numai, am adus bucurie în sufletele celor care ne-au văzut și care ne-au admirat. La Fălticeni ne-am întâlnit cu mari actori și regizori care ne-au strâns mâna în semn de prețuire, am râs, am plâns și ne-am bucurat de prezența acestora, Catrinel Dumitrescu, Dorel Vișan, Draga Olteanu Matei, Claudia Motea, Vladimir Găitan, și mulți alții. De fiecare dată ne întorceam cu un geamantan de clipe unice, și acest geamantan îl deschideam atunci când eram singuri și ne era dor de teatru, ne era dor de ei.
Numele actorilor amatori care sunt activi: Maria Voronca, Tudor Trăilă, Constan-tin Ilie (Zamă), Constantin Goloșie, Ileana Căprariu, Maria Rogobete, Lăcrămioara Bercean, Loredana Lupescu, Irina Rusu, Militariu Melania, Cristina Velici, Cristian Alexandru, Cristian Ioschici, Alexandra Jivan, Eugen Curelici, Denis Târziu.
”Suntem 16 actori amatori activi. Jucăm din dragoste pentru teatru, jucăm pentru că ne place să fim pe scenă, jucăm cu toată inima pentru a face spectatorii să zâmbească, să râdă, să plângă, să plece acasă cu dragoste de viață,în tot ce facem este plăcerea noastră, este bucuria noastră, este un sens al vieții de care numai noi știm cum să ne bucurăm, că după fiecare piesă ființa noastră se încarcă cu fericirea ropotelor de aplauze, aceasta este remunerația noastră și nimic altceva, poate de aceea ne iubește publicul lugojean, suntem cei care oferim și nu așteptăm nimic în schimb decât armonie, de aceea spun mereu că suntem o adevărată familie și nu ne poate despărții nimeni, iubirea pentru teatru este mai puternică decât orice”.
