Limba română înlocuise slavona, alfabetul latin îl înlocuieşte şi el pe cel chirilic: în Ţara Românească este introdus, treptat, din 1853, în şcoli; în Moldova lucrurile au mers ceva mai greu. Venise de acum vremea ca limba română să fie unificată şi ordonată.
În februarie 1860, Evanghelie Zappa, un aromân foarte bogat (a fost unul dintre cei care au contribuit la reînvierea jocurilor olimpice), oferă guvernului un fond de 3.000 galbeni pentru realizarea „celui mai bun dicţionar românesc, cea mai bună gramatică şi cele mai bune traducţiuni în limba naţională a clasicilor streini cei mai aleşi“. Cum nu s-a mai oferit nimeni să sprijine financiar o astfel de întreprindere, i s-a cerut lui Zappa să trimită cei 3.000 oferiţi. Acesta a mai adăugat 2.000, ca să nu se piardă timpul cu aşteptarea altor donaţii. Prin decret s-a creat „Fondul Zappa“ pentru încurajarea şi progresul limbii şi literaturii române. S-a hotărât să se acorde un premiu de 200 galbeni pentru o gramatică a limbii române şi de 300 galbeni pentru litera „a“ din dicţionar. G. Sion a reacţionat, spunând că „pentru premiuri atât de mici nu se apucă nimeni de scris gramatice“ şi a cerut statului să adauge şi el fonduri şi să întemeieze o „societate care să reprezinte inteligenţa, erudiţiunea şi geniul României“. În testamentul său, Zappa a lăsat alţi câte 1.000 galbeni venit anual pentru viitoarea societate ce urma să se creeze. La aceşti bani s-au adăugat cei 1.000 galbeni dăruiţi de Alexandru Ioan Cuza la 29 martie 1863, din a căror dobândă se instituia un premiu pentru „cel mai bun uvragiu ştiinţific scris în limba română asupra unei propuneri dată de Consiliul Superior al Instrucţiunii Publice“.
Află toată povestea pe siteul eualegromania
