Fixată iniţial pentru 10 mai 1881, proclamarea Regatului Român a fost devansată, la insistenţele membrilor guvernului, pentru 8 aprilie. Brătianu i-a invocat regelui şi greutăţi din partea străinătăţii, dacă nu se grăbeau. Dar, aşa cum rezultă din memoriile lui Carol I, mai mult au contat certurile interne. „Ieri [14 martie] au fost în Cameră dezbateri violente […] în urma cărora s-au hotărât, atât guvernul, cât şi majoritatea Corpurilor Legiuitoare, ca să proclame îndată Regatul.
Partidul Conservator, prin unul din cei mai buni oratori ai săi, T. Maiorescu, s-a încercat să probeze că guvernul liberal şi partizanii săi nutresc în fundul inimii idealuri republicane şi că niciodată nu vor putea să fie un partid de ordine şi un sprijin al Dinastiei. […] În urma acestor dezbateri, emoţia este aşa de mare, încât azi, dis-de-dimineaţă, toţi miniştrii au venit la principe şi l-au rugat să le dea permisiunea să facă a se proclama chiar azi Regatul, de către Camere; majoritatea e aşa revoltată de acuzările ce i s-au adus ieri, încât nu mai vrea să aştepte nicio zi. “În ziua următoare, la propunerea generalului Lecca, „Camera Deputaţilor, în puterea dreptului de suveranitate a naţiunii, proclamă de rege al României pe Alteţa Sa Regală principele Carol I.“ Se elaborează de îndată şi legea: „Art. I România este proclamată Regat. Principele Carol I primeşte pentru sine şi pentru urmaşii săi titlul de rege al României; Art. II Moştenitorul tronului va purta titlul de principe de coroană al României.“
Află toată povestea pe siteul eualegromania
