Tradiții și obiceiuri de Anul Nou în România. Semnificații, superstiții și ritualuri străvechi

Ceremonialul de înnoire simbolică a timpului calendaristic, desfășurat în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, este cunoscut în tradiția populară românească sub numele de „Îngropatul Anului”, termen înlocuit treptat, în epoca modernă, de Revelion.
În credințele arhaice, Anul este personificat ca o divinitate solară: Anul Vechi moare la miezul nopții, iar Anul Nou se naște, crește și îmbătrânește odată cu scurgerea timpului, pentru a renaște după 365 sau 366 de zile, în cazul anilor bisecți.

Articol editat de Valentina Adam, 31 decembrie 2025, 20:56

Această trecere simbolică este însoțită de numeroase obiceiuri, ritualuri și superstiții, multe dintre ele păstrate până astăzi, mai ales în mediul rural.

Superstiții de Revelion: ce este bine și ce nu este bine să faci

• Nu se plânge în noaptea de Anul Nou sau pe 1 ianuarie, pentru a evita un an trist.
• Hainele noi, preferabil roșii, aduc noroc, iubire și belșug.
• Se evită certurile, limbajul vulgar și poveștile despre moarte.
• Nu se duc gunoaiele, nu se împrumută bani și nu se plătesc datorii în prima zi a anului.
• Se spune că nu se spală vasele și nici părul pe 1 ianuarie, pentru a evita pierderile și necazurile.

Alimente și semne de noroc în noul an

Pe masa de Revelion nu trebuie să lipsească:

• peștele sau icrele, simbol al ușurinței și norocului;
• strugurii și smochinele, pentru prosperitate;
• vâscul, considerat plantă sacră, aducătoare de sănătate și relații trainice.

Semnele naturii și prevestirile anului

Direcția vântului din dimineața Anului Nou este interpretată ca semn al viitorului:

• sud – an bun și roditor;
• nord – dificultăți;
• vest – belșug;
• lipsa vântului – prosperitate și veselie.

Colindatul de Anul Nou și urările de belșug

Un loc central în tradițiile de Anul Nou îl ocupă colindatul. Cetele de colindători merg din casă în casă, rostind urări de sănătate, belșug, bucurie și noroc, iar gazdele îi răsplătesc cu colaci, vin, cârnați sau bani. Aceste daruri au rol simbolic, fiind asociate cu prosperitatea anului ce începe.

Plugușorul – ritual agrar pentru rod bogat

Plugușorul este, probabil, cel mai cunoscut obicei al Ajunului de Anul Nou. Însoțit de pocnete de bici, clopoței și strigături, acest ritual are rolul de a alunga răul și de a chema fertilitatea ogoarelor.

Inițial, Plugușorul presupunea un plug adevărat, tras de boi, purtat de alaiuri ample. În timp, acesta a fost înlocuit de plugul miniatural sau de buhai, instrument care imită mugetul boilor.
Textul Plugușorului este o adevărată narațiune agrară, ce descrie succesiunea muncilor câmpului: aratul, semănatul, îngrijirea culturilor și recoltatul.

Semănatul – urarea copiilor pentru roade bogate

Semănatul se practică în dimineața zilei de 1 ianuarie și este realizat de copii, care poartă traiste cu semințe de grâu, orz, secară sau ovăz. Aceștia aruncă boabele în case, imitând gestul semănării, și urează sănătate și belșug.

Semințele sunt adunate de gospodine și duse în grajd, cu credința că vor aduce sănătate animalelor și rod bogat.

Mascații – ritualuri de purificare și fertilitate

În multe sate românești, Ajunul Anului Nou este marcat de apariția mascaților. În special în Bucovina, cetele includ personaje precum ursul, capra, cerbul, căiuții, dracii, doctorii sau urâții.

Umblatul cu Capra

Practica se întâlnește sub diverse denumiri regionale: capră, cerb, țurcă, boriță sau brezaia. Masca este realizată dintr-un cap de lemn, împodobit cu hârtie colorată sau piele, și simbolizează forța vitală și reînnoirea.

Umblatul cu Ursul

Specific Moldovei, acest obicei presupune purtarea unei blănuri de urs, însoțită de tobe și fluier. Dansul ursului, cu pași grei și sacadați, semnifică purificarea și fertilizarea pământului pentru noul an.

Strigatul peste sat – judecata simbolică a comunității

Un ritual nocturn spectaculos este Strigatul peste sat, prin care cetele de feciori „judecă” public, în versuri satirice, pe cei care au încălcat normele comunității. Ceremonialul se încheie cu formula consacrată:
„Cele rele să se spele, cele bune să se adune!”
Obiceiul este adesea însoțit de focuri aprinse, cu rol de purificare.

Sorcova – începutul fast al anului

Sorcova este obiceiul preferat al copiilor. Aceștia poartă o crenguță înmugurită sau una decorată cu flori de hârtie colorată. Numele provine din cuvântul bulgar „surov”, care înseamnă „verde fraged”.

Prin atingerea simbolică a gazdelor, sorcova transmite vigoare, sănătate și tinerețe. După colindat, aceasta se păstrează peste an, la icoană, ca obiect protector.

Zgomotul de Anul Nou – alungarea spiritelor rele

Tradițiile păgâne afirmă că spiritele rele se tem de zgomot și lumină. De aceea, focurile și tobele de odinioară au fost înlocuite astăzi de artificii, petarde și clopoței, menite să alunge ghinionul și să marcheze un nou început.

Tradițiile de Anul Nou, între credință și identitate

Toate aceste obiceiuri și superstiții de Anul Nou reflectă dorința profundă a comunităților de a începe anul cu puritate, speranță și belșug, păstrând vie legătura cu trecutul și cu ritmurile naturii.

Foto Uladzimir Zuyeu | Dreamstime.com