Solstiţiul de iarnă: Astăzi este cea mai scurtă zi din an şi cea mai lungă noapte

Solstițiul de iarnă este fenomenul astronomic care marchează cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte a anului, dar și debutul iernii astronomice. În 2025, solstițiul de iarnă are loc duminică, 21 decembrie, la ora 17:03 (ora României).

Articol editat de Gerhard Chwoika, 21 decembrie 2025, 00:03

În 21 decembrie, ziua este doar de 8 ore și 50 de minute, iar noaptea va fi mai lungă, de 15 ore și 10 minute. Începând cu această dată, durata zilelor va crește, în timp ce durata nopților va scădea.

Din acest moment și până la 21 iunie 2026, când va avea loc solstițiul de vară, durata zilelor va crește treptat, iar nopțile se vor scurta, urmând ritmul natural al anotimpurilor.

Iarna astronomică vs. iarna meteorologică

Deși iarna meteorologică începe la 1 decembrie, iarna astronomică debutează oficial odată cu solstițiul de iarnă. Diferența dintre cele două ține de criteriile de definire: cea meteorologică este stabilită convențional pentru statistică și prognoze, în timp ce iarna astronomică este determinată de poziția reală a Pământului față de Soare.

Ce înseamnă solstițiul de iarnă, din punct de vedere astronomic

Solstițiul de iarnă marchează momentul în care Soarele ajunge în cea mai sudică poziție pe sfera cerească, la aproximativ 23°27′ sud față de ecuator, deasupra cercului de latitudine numit Tropicul Capricornului.

„Este momentul în care răsăritul și apusul se deplasează cel mai mult spre sud față de punctele cardinale est și vest, determinând astfel cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte a anului”, a explicat Adrian Șonka, astronom la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București.

De unde provine denumirea de „solstițiu”

Cuvântul solstițiu provine din limba latină, din termenul „solstitium”, format din:

• sol – „soare”
• stiti – „a se opri”

Astfel, sensul expresiei este acela de „soare nemișcat”, sugerând faptul că, în această perioadă, poziția Soarelui pe cer se modifică foarte puțin de la o zi la alta.

De ce sunt nopțile cele mai lungi la solstițiul de iarnă

În jurul solstițiului de iarnă, Soarele rămâne foarte jos pe cer, chiar și la amiază. Abia după acest moment începe să urce treptat, semn că zilele încep să se lungească.

La latitudinea medie a României, de aproximativ 45°, Soarele se ridică la amiază la doar 21° deasupra orizontului. Din această cauză:

• ziua atinge durata minimă anuală (în București, aproximativ 8 ore și 50 de minute);
• noaptea ajunge la aproape 15 ore și 10 minute;
• razele solare cad sub un unghi foarte mic, iar umbrele obiectelor sunt cele mai lungi din an.

Spre deosebire de solstițiul de vară, când Soarele urcă mult pe cer, la solstițiul de iarnă lumina solară este slabă și de scurtă durată.

Ce se întâmplă în emisfera sudică

În emisfera sudică, fenomenul se produce invers: solstițiul din decembrie marchează începutul verii astronomice, cu cea mai lungă zi și cea mai scurtă noapte a anului.

Cel mai scurt anotimp al anului

Intervalul dintre solstițiul de iarnă (decembrie) și echinocțiul de primăvară (martie) reprezintă, din punct de vedere astronomic, cel mai scurt anotimp al anului.

Solstițiul de iarnă rămâne astfel un reper esențial atât pentru știință, cât și pentru ritmul natural al vieții, marcând punctul de cotitură după care lumina începe să câștige teren în fața nopții.

Solstițiul de iarnă în istorie și tradiții: de la zeii antici la obiceiurile românești

Solstițiul de iarnă, momentul care marchează „reîntoarcerea Soarelui” și începutul creșterii zilei, a fost celebrat din cele mai vechi timpuri de civilizații din întreaga lume. Cea mai veche referință scrisă despre o astfel de sărbătoare datează din Mesopotamia antică, unde solstițiul era marcat printr-un festival de 12 zile, dedicat zeului Marduk, menit să-l ajute să învingă forțele haosului pentru încă un an.

Solstițiul, marcat în întreaga lume

Solstițiilor le sunt dedicate sute de structuri megalitice răspândite în Europa, cele două Americi, Asia și Orientul Mijlociu. Chiar și popoarele care foloseau calendarul lunar marcau, într-o formă sau alta, cele două solstiții, considerate momente-cheie în ciclul cosmic.

Stonehenge și Newgrange – observatoare solare antice

În Europa, cele mai cunoscute construcții ridicate pentru observarea poziției Soarelui sunt:

• Stonehenge (Anglia), ale cărui pietre datează din jurul anului 2050 î.Hr. și sunt aliniate astfel încât lumina apusului la solstițiul de iarnă să cadă într-un mod precis;
• Newgrange (Irlanda), un monument preistoric celebru pentru iluminarea sa spectaculoasă la solstițiu.

Aceste situri demonstrează importanța pe care strămoșii o acordau ciclurilor solare.

Zei, mituri și renașterea Soarelui

Pentru populațiile păgâne, solstițiul de iarnă era noaptea în care Marea Zeiță dădea naștere noului Soare, reluând ciclul anotimpurilor. În Roma Antică, ziua era dedicată:

• zeului Saturn, protector al recoltelor;
• zeului Mithras, simbol al luminii și al renașterii.

Potrivit lucrării „Zile și mituri – calendarul țăranului român” de Ion Ghinoiu, aceste credințe au influențat profund tradițiile europene.

Saturnaliile și Calendele romane

Între 17 și 23 decembrie, romanii celebrau Saturnaliile, sărbători dedicate lui Saturn și soției sale, Ops, personificarea fertilității pământului. În spațiul carpato-danubian, Saturn a fost asociat de antici cu Zamolxe.

De asemenea, Calendele lui ianuarie, sărbători ale începutului de an, erau marcate prin schimburi de daruri și urări. Atunci se ofereau ramuri verzi de laur sau palmier, decorate cu smochine și dulciuri – obicei transmis în cultura românească prin Sorcovă.

Tot de la romani provine și sărbătorirea lui Mithras pe 25 decembrie, sub numele de Sol Invictus („Soarele Neînvins”), influență care a modelat ulterior simbolistica sărbătorilor de iarnă.

Solstițiul în tradițiile românești

Obiceiurile românești din preajma solstițiului de iarnă păstrează amintirea jertfei simbolice a zeului solar. Aceasta este reprezentată prin:

• tăierea și arderea ritualică a arborelui sacru (brad sau stejar) în noaptea de Crăciun;
• măștile rituale – Capra, Brezaia, Țurca sau Borița – care, după ce însoțesc cetele de colindători, sunt „omorâte” simbolic;
• sacrificiul porcului la Ignat (20 decembrie), porcul fiind o veche reprezentare neolitică a spiritului grâului.

Ritualuri solare și petreceri cu foc

Strămoșii marcau aceste momente prin urcarea pe munți cu torțe aprinse, pentru a întâmpina răsăritul Soarelui și a se închina divinităților. După rugăciuni, urmau petreceri cu foc, cântece și dansuri, care durau până la apus.

După cucerirea Daciei, tradițiile locale au fost îmbogățite cu elemente romane, precum Saturnaliile și Calendele, formând un complex de obiceiuri de iarnă păstrat până astăzi.

Mitul ferigii care înflorește la solstițiu

În credința populară românească există legenda că, în noaptea solstițiului, feriga ar înflori, iar cel care surprinde momentul va avea noroc în dragoste și belșug în casă. Din punct de vedere științific, însă, feriga este o plantă care nu înflorește, reproducându-se prin spori.

Solstițiul de iarnă rămâne astfel un reper major în istorie, mitologie și tradiție, simbol al renașterii luminii, al speranței și al continuității vieții.

În anul 2026, solstiţiul de iarnă va avea loc tot pe 21 decembrie, dar la ora 23:50, potrivit Observatorului Astronomic Vasile Urseanu.

Surse: astro-urseanu.ro; digi24.ro

Urmărește-ne și pe Google News