Obiceiul măştilor de primăvară la Reşiţa
Articol editat de Mirabela Afronie, 25 februarie 2015, 14:30 / actualizat: 25 februarie 2015, 16:26
Străvechea sărbătoare păgână, „Lăsata Secului” sau „Zăpostitul” constituie pragul cosmic al trecerii de la iarnă la vară. Ea reprezintă punctul central al ritualurilor legate de sfârşitul iernii şi începutul unui nou an agrar, venirea primăverii. Joi, 26 februarie, la Şcoala Gimnazială Nr. 9 Reşiţa, de la ora 18.00 se va desfăşura o acţiune pe această temă, la care vor participa elevii clasei a III-a B – îndrumaţi de învăţător Costa Moatăr şi elevii clasei I-a de la Şcoala Gimnazială „Mihai Peia” – sub îndrumarea învăţătorului Elena Crîsta. Elevii din cele două şcoli vor prezenta sub forma unor scenete, două obiceiuri arhaice: „Priveghiul” şi „Nunta”. Costumaţi şi mascaţi după tradiţie, vor ilustra, prin versuri rostite în grai bănăţean, momentele importante ale celor două ritualuri, contribuind astfel, la păstrarea şi promovarea datinilor şi obiceiurilor strămoşeşti, a precizat înv. Costa Moatăr.
În unele sate de pe valea Caraşului se mai păstrează un obicei numit „Priveghiul”. Acesta se desfăşoară în prima zi de luni după Zăpostit, numită „lunea curată”, când gospodinele spală vasele cu leşie, pentru a le pregăti să fie folosite în perioada postului. De asemenea, aceasta este ultima zi înaintea Postului cel Mare, când oamenii mai pot petrece, chiar dacă această petrecere constă în satirizarea unor năravuri care nu sunt în concordanţă cu morala creştină. Manifestarea propriu-zisă are loc noaptea, sub cerul liber, lângă o apă curgătoare sau la o răscruce de uliţe, dar până la momentul culminant, ea fiind pregătită minuţios de flăcăii şi fetele din sat, pe parcursul întregii zile. Aşadar, încă de la primele ore ale dimineţii, grupuri de mascaţi (leoarfe) umblă prin sat să adune ouă, slănină, făină şi alte produse cu care să plătească lăutarii care cântă la „Priveghi”, dar să şi pregătească bucatele tradiţionale care se servesc în timpul petrecerii. În timp ce străbat uliţele satului, aleargă după tinerele fete, vecini, cunoscuţi, pentru a-i atinge cu bâtele, care fac parte din recuzită, stârnind râsul celor care ies să-i întâmpine.
Alte grupuri de leoarfe adună din gospodăriile oamenilor coceni, buturugi şi alte materiale combustibile, pe care le încarcă în căruţe şi le duc la locul stabilit dinainte unde sunt aşezate astfel încât să constituie scheletul unui foc de tabără.
Seara, întreaga comunitate, cu mic-cu mare, participă la „Priveghi”, un spectacol inedit, având în vedere faptul că aici vor afla cine vor fi cei satirizaţi în acest an şi ce isprăvi au mai făcut. În momentul aprinderii focului de către flăcăi, toţi participanţii îşi manifestă bucuria că sunt prezenţi la o asemenea manifestare. Lăutarii încep să cânte jocuri mândre din Banat, iar leoarfele se prind în joc, îndemnându-i şi pe ceilalţi participanţi, din când în când făcând şotii, provocându-i pe cei care încă mai stau pe margine şi privesc. Principala atracţie a „Priveghiului” o constituie scenetele care satirizează defectele sau faptele unor persoane reale din sânul comunităţii, dar şi fapte, la nivel naţional, ce s-au petrecut în anul care s-a scurs. Între timp, leoarfele îi servesc pe participanţi cu bucate tradiţionale (boabe de porumb fiert, mămăligă cu brânză, omletă) pregătite de organizatori. Petrecerea ţine atâta timp cât se menţine focul, pe care organizatorii îl aţâţă, din când în când, pentru a dezvolta o lumină mai puternică, dar şi pentru a produce scântei, care asigură un spectacol deosebit.
„Nunta” este o parodie în care sunt satirizaţi tinerii care nu s-au căsătorit până la o anumită vârstă şi au lăsat să treacă şi câşlegile din acest an. Numită şi „Nunta dârzarilor”, este un moment inedit în care întâlnim toate personajele care participă la o nuntă: miri, naşi, socri, giveri, preot şi nuntaşi.
Sursa foto: crestinortodox.ro
(Hardy Cvoica)
