Munţii Ţarcu-zonă sălbatică sau motor de dezvoltare economică
Articol editat de Radio Resita, 22 ianuarie 2018, 14:18
Zonă de sălbăticire înseamnă în mare: fără așezări umane sau construcţii permanente, adăposturi temporare, supuse reglementărilor, dar fără locuire permanentă. Nu sunt permise noi construcții, fără alte infrastructuri decât cele aparţinând siturilor arheologice. Fără infrastructură nouă, iar cea existentă trebuie eliminată. Potecile ar trebui să fie puţin bătătorite, fără sau cu marcaj minim, excepţie făcând cazul în care acestea sunt necesare pentru cerinţele de conservare locală sau securitate publică. Accesul permis publicului pe poteci (cu piciorul), doar cu acordul administratorului/managerului zonei, pentru a reduce la minim impactul negativ asupra biodiversităţii, proceselor naturale și peisajului. Nu este permis accesul vehiculelor cu excepţia celor care servesc în procesul de reconstrucţie, conform planului de management. Accesul cu caii este permis, dar cu restricţii. Aceleași restricții sunt pentru cules ciuperci ori fructe de pădure, pășunat, adunat lemne sau fân, frunze, plante medicinale, etc…”
Principalele comune afectate (cu procentajul din suprafaţa care se află în sit) sunt: Armeniş (34%), Bolvaşnita (63%), Slatina Timiş (25%), Teregova (43%), Turnu Ruieni (40%), Zăvoi (60%). În interiorul sitului se află şi așezarea/staţiunea Poiana Mărului şi complexul turistic Muntele Mic. Golul alpin aproape în totalitate este folosit pentru păşunat (nu aparține teritorial nici unui UAT) iar padurile aparţin ocoalelor silvice locale.
Afectate în mod indirect ar fi primăriile Oțelu Roșu și Caransebeș, care deși nu au terenuri în zona de sit, pierd oportunitățile ce pot apărea în urma dezvoltarii activitaților turistice și economice din zona aflată în discuție.
Ca urmare, Asociaţia Pro Banatul de Munte a organizat la sfârşitul anului trecut o audiere publică cu locuitorii şi administraţiile din zonă, iar 503 persoane au fost invitate să-şi expună opiniile în chestionare oferite de o comisie de experţi independenţi formată din profesori universitari.
Concluzia desprinsă atât prin intermediul celor 503 chestionare completate de locuitorii satelor aflate în arealul determinat de Muntele Ţarcu cât şi prin depoziţiile scrise şi intervenţiile din cadrul audierii publice, este că aceste comunităţi resping cu fermitate demersurile WWF privind declararea muntelui Ţarcu ca zonă de salbaticie, considerând restricţiile existente acum, pentru zonele care fac parte din siturile Natura 2000, suficiente pentru a asigura protecţie pentru întreaga floră şi faună, ceea ce permite o exploatare echilibrată a oportunităţilor oferite de munte, spre folosul dezvoltării economicie şi sociale a întregului areal.(Daniela Tudor)
