În Banat, Ziua Morţilor sau Luminaţia – este cea mai semnificativă sărbătoare religioasă a toamnei şi a treia ca importanţă din an, după Crăciun şi Paşti, înscriindu-se în rândul sărbătorilor care adună familiile la un loc.
Deşi vreme mohorâtă, bănăţenii au invadat încă de dimineaţă locurile de veci ale defuncţilor lor cu flori, coroniţe, lumănări şi pomeni. Reporterii Radio Reşiţa s-au aflat marţi, 8 noiembrie în câteva din cimitirele de pe raza municipiului de pe Bârzava şi au stat de vorbă cu reşiţenii:
Pe raza municipiului Reşiţa există 8 cimitire care totalizează peste 15 hectare de teren, administrate de Primăria oraşului. O astfel de suprafaţă creează probleme de întreţinere şi pază în condiţiile în care personalul este absolut insuficient. În această perioadă se realizează curăţenia în cimitire şi se inventariază locurile de veci pentru a se identifica mormintele părăsite şi modalitatea de a fi îngrijite, a precizat Ovidiu Almăjan – şeful serviciului de întreţinere a patrimoniului public şi privat al Consiliului local.
Deşi data titulară este 1 noiembrie, morţii sunt sărbătoriţi într-una din zilele perioadei cuprinse între 25 octombrie şi 8 noiembrie, pentru că fiecare cult (greco-catolic, romano-catolic, ortodox) optează pentru o anumită dată din interval. Pregătirile încep cu câteva zile înainte şi constau în toaletarea mormintelor prin curăţarea de vegetaţia moartă, se repară sau se vopsesc crucile, se mătură şi se curăţă aleile. În ziua propriu-zisă, rudele cele mai apropiate aprind candele lângă cruce, iar pe toată suprafaţa mormântului pun rânduri de flori, fire de crizantemă şi lumânări sau „lumnini” aprinse. Câte o floare şi o lumânare pun şi la mormintele rudelor mai îndepărtate sau ale prietenilor. De aceea, sărbătoarea este cunoscută şi sub numele de „luminaţie”. „Luminile” se pun ca „să aibă defunctul vedere în celelalte lumi”, existând credinţa că morţii văd prin intermediul acestora. Se mai crede şi că e singura zi din an când morţii ies din morminte şi, fără să fie văzuţi, circulă printre cei vii. De aceea, la întoarcerea de la cimitir oamenii merg doar pe marginea drumului, fiind convinşi că pe mijlocul lui circulă cei adormiţi. Datorită acestor credinţe, dictonul „despre morţi numai de bine” e respectat cu stricteţe la Luminaţie.
O altă credinţă legată de această sărbătoare e aceea că în această zi se poate dialoga cu rudele plecate la ceruri. Aşa că membri familiei nu doar se roagă la lumina lumânărilor, ci povestesc decedatului despre ce s-a mai întâmplat pe acasă sau prin sat şi ce îi mai fac prietenii sau deapănă amintiri. Slujbe de pomenire a morţilor se fac şi la biserică, după care preoţii pleacă în cimitire.
De luminaţie se face parastas în cimitir, citind lista cu morţii familiei, în fruntea căreia se află cei înmormântaţi acolo. Pentru parastas e nevoie de o sticlă de vin – ca simbol de nemurire – un colac – ca simbol al hranei spirituale – şi trei lumânări. După parastas se dă de pomană, colaci adulţilor şi dulciuri copiilor.
Lăsarea nopţii pune în evidenţă feeria de lumini a cimitirelor, căci măcar pentru câteva ceasuri tenebrele sunt înlocuite de lumini, iar de Ziua Morţilor, cimitirele sunt pline de viaţă.
(Hardy Cvoica)
