De la o durere de spate la cancer pulmonar în stadiu avansat: povestea lui Dumitru Pușcașu din Reșița

O durere aparent banală de spate i-a schimbat viața lui Dumitru Pușcașu, din Reșița. Ce părea inițial o problemă moștenită din familie s-a dovedit a fi un diagnostic devastator: cancer pulmonar cu metastaze, în stadiul IV. Mărturia sa vorbește despre fragilitatea omului în fața bolii, despre șocul diagnosticului și despre lupta zilnică pentru tratament, dusă adesea pe drumuri lungi, departe de casă.

Primele semne: o durere ignorată

Articol editat de Daiana Rosca, 16 decembrie 2025, 16:14

Primele semne: o durere ignorată

Totul a început cu o durere suportabilă în zona lombară. „Am zis că mă doare spatele, e boală ereditară de la mama”, povestește Dumitru. Ani la rând, durerea nu i-a dat motive serioase de îngrijorare. Însă, treptat, lucrurile s-au schimbat.

Ajunsese să nu mai poată ridica nici măcar o plasă de 5 kilograme. Forța îi dispărea din mâini, iar oboseala se instala rapid. Momentul decisiv a venit într-o seară, în timpul serviciului. Șofer de transport local, Dumitru se afla la muncă când, în jurul orei 22:00, durerile au devenit insuportabile.

„Nu mai puteam continua cursa. Durerile nu mă lăsau deloc”, își amintește el. A ajuns la medic, unde un computer tomograf a dat verdictul care i-a schimbat viața: tumoră pulmonară.

Diagnosticul care îți prăbușește lumea

„Am crezut că pică cerul pe mine”, spune Dumitru despre momentul în care a aflat că are cancer. Blocajul, lacrimile și neputința sunt reacții firești în fața unui astfel de diagnostic. Vestea de la medicul oncolog a devenit și mai grea: metastaze, gradul IV.

Deși mulți asociază cancerul pulmonar cu fumatul, Dumitru subliniază un detaliu important: nu a fumat niciodată. Boala l-a lovit pe neașteptate, fără avertismente clare.

Viața cu cancer pulmonar avansat

Pentru că tumora este extinsă și afectează și coastele, intervenția chirurgicală nu a fost posibilă. A urmat tratamentul oncologic și ședințe de kinetoterapie, în încercarea de a controla evoluția bolii.

Astăzi, fiecare deplasare este o provocare. Urcatul scărilor îl obligă să se oprească pentru a-și recăpăta echilibrul. Amețeala, durerile în piept și oboseala fac parte din rutina zilnică. „Dacă mă prinde o durere pe drum, ce mă fac?”, se întreabă el, motiv pentru care nu mai conduce și vine la tratament însoțit.

Nopțile sunt adesea albe. Gândurile nu îi dau pace, iar conștientizarea timpului care trece apasă greu. „De când mi s-a depistat, a trecut un an și jumătate. Știu că aproape jumătate s-a dus”, spune cu luciditate dureroasă.

Sprijinul familiei și lupta dusă în doi

Fiul său este plecat în Germania, iar alături îi este doar soția. Sprijinul ei este esențial într-o luptă în care nu doar corpul cedează, ci și sufletul. Cancerul nu afectează doar pacientul, ci întreaga familie.

De ce este vitală o clinică de oncologie la Reșița

Pentru Dumitru Pușcașu și pentru alți pacienți oncologici din zonă, accesul la tratament mai aproape de casă ar însemna enorm. Drumurile lungi către Timișoara sunt epuizante pentru oameni deja slăbiți de boală.

„Foarte mult ar conta o clinică la Reșița”, spune el. Speră ca demersurile pentru deschiderea unui centru oncologic local să devină realitate și face un apel către comunitate.

Un apel către solidaritate

„Nu trebuie să doneze mult. Fiecare cu cât poate. Zece lei. Puțin cu puțin se face mult. Pic cu pic se adună tona”, transmite Dumitru. Este un mesaj simplu, dar puternic, venit din partea unui om care trăiește pe propria piele ce înseamnă lupta cu cancerul.