Concert de vis, în Joia Mare, la Filarmonica Banatul: se cântă Haydn şi Mozart
Articol editat de Gerhard Chwoika, 27 aprilie 2016, 20:30
Soliştii vocali care vor suţine concertul sunt: soprana Irina Iordăchescu, mezzosoprana Cristina Iordache, tenorul Mario Vasiliu şi bassul Lucian Oniţa. Corul „Ion Românu” a fost pregătit de maestrul Iosif Todea.
„Compusă în anul 1784, pe când Haydn era în serviciul Casei Eszterházy, lucrarea face parte dintr-un mănunchi de trei simfonii pe care dorea să le trimită pentru a fi publicate la Londra, Viena şi Paris. Este o dovadă clară a răspândirii faimei sale în Europa. Chiar un an mai târziu Mozart a hotărât programarea simfoniei în concert la Viena. Deşi se observă cu claritate o reuşită închegare a materialului muzical, totul fiind mai viu şi mai concentrat, cu o gândire creatoare animată de emoţii, simfonia a avut în mod nemeritat o soartă mai vitregă. Ea nu este vestită pentru că nu i s-a dat un nume care să o caracterizeze, cum sunt multe simfonii ale lui Haydn, şi nu face parte din grupul de simfonii pariziene sau din cele londoneze. Vom urmări timp de 22 de minute o lucrare tipic haydiană, cu nelipsitul simţ al contrastelor tematice, al coloristicii, dar lipsită de simţul dramatic.
Recviemul a fost ultima lucrare a marelui geniu al muzicii, cântecul său de lebădă. Deşi a fost comandat de Contele Walsegg-Stupach, în fapt se poate spune că Mozart l-a compus pentru propriile funerarii. Era foarte bolnav, avea mereu febră şi se simţea din ce în ce mai rău. Nu a reuşit să-l termine, murind la 5 decembrie 1791, la doar 35 de ani. A mai avut putere, cu o zi înainte, să le cânte unor prieteni părţi din neterminatul Recviem. După moartea lui Mozart, soţia sa, Constanze, l-a rugat pe unul dintre studenţii compozitorului să completeze lucrarea, şi Franz Süssmayr a făcut-o cu destul talent, compunând chiar el sau folosind schiţele maestrului şi reluând unele părţi. Să ne întoarcem la excentricul conte care a comandat lui Mozart compunerea Recviemului, dar a făcut-o prin mesageri anonimi. De multe ori Walsegg, un muzician amator în muzica de cameră, plătea compunerea unor lucrări, pe care mai apoi le prezenta ca şi cum le-ar fi scris el. De această dată a cerut un recviem, pe care să-l prezinte prietenilor ca un omagiu adus de el pentru soţia sa, dispărută de curând. El îi plătise lui Mozart jumătate de sumă în avans, astfel că soţia lui Mozart, a dorit în mare secret să termine compoziţia, punându-l la treabă pe elevul cel mai talentat al soţului ei. Dorea să nu se ştie că Mozart nu a putut termina lucrarea şi de asemenea, dorea restul de bani. Există multe taine încă neelucidate despre cine a completat în realitate lucrarea, despre cauzele reale ale morţii lui Mozart şi cum de a ajuns să fie înmormântat într-o groapă comună. Să părăsim aceste aspecte cu iz de anecdotică şi să arătăm cu deosebită emoţie că părerea unanimă a muzicologilor este că Mozart s-a stins cu opt măsuri înainte de a termina Lacrimosa, una dintre paginile cele mai minunate ale lumii muzicale”, relatează concertmaestrul Mircea Tătaru.
Sursa: pressalert.ro
