Aprilie… şi o vreme superbă de primăvară sau de vară, ar spune unii. Anul acesta soarele nu se zgârceşte, iar temperaturile se apropie de cele de vară. Ce e mai frumos decât o plimbare în aer liber, să privim copacii înfloriţi şi să inspirăm noua viaţă a naturii? Totul pare perfect, însă, cu toate acestea, mulţi dintre noi se simt lipsiţi de energie, apatici, slăbiţi, depresivi şi au stări de anxietate, ameţeală sau dureri de cap. Toate aceste semnalmente, pe care le ignorăm de multe ori, reflect astenia de primăvară, mai exact efortul organismului de a se adapta la noile condiţii de viată, după ieşirea din hibernare.
Pentru persoanele cu un temperament melancolic sau coleric, schimbarea de sezon poate să declanşeze o tulburare depresiv-anxioasă care, ignorată, riscă să se transforme într-o depresie în toată regula. Lumina soarelui este un factor protector pentru psihic, dar, pe de altă parte, şi modificările metabolice au consecinţe asupra sistemului nervos.
Astenia psihică se manifestă prin instabilitate emoţională (persoana trece brusc de la o stare emoţională la alta şi simte adesea nevoia să plângă). Alte simptome specifice sunt dispoziţia anxioasă şi nervoasă, oboseala şi scăderea semnificativă a stimei de sine. Afectează mai ales persoanele care muncesc în condiţii de stres crescut.
Deşi este considerată o afecţiune, astenia de primăvară – cu toate stările şi manifestările ei – este benefică pentru organism atunci când ştim să o recunoaştem şi cum să o combatem. Pentru că se instalează o dată cu trecerea la o nouă vreme, când organismul nostru se adaptează la noii factori şi la noile condiţii de mediu, atenţia noastră trebuie să fie concentrată pe alimentele consumate, în primul rând, şi pe timpul liber petrecut în aer liber pentru plimbări sau exerciţii fizice.
O noapte bine dormită, odihnă, alimentaţia bazată pe crudităţi, excluderea alimentelor grele, exerciţiile fizice, înlocuirea cafelei cu ceaiuri sau o cură de vitamine sunt câteva metode de a combate efectele asteniei. Cu toate acestea, este important să nu ignorăm simptomele, mai ales dacă acestea persistă, şi să ne adresăm medicului, care ne poate ajuta.
Zarina Lengyel
