Aniversatul zilei, David Esrig, un regizor care a dat cetățenia artistică scenelor lumii, scoțând România de după cortina ignoranței!

Sunt oameni despre care se poate scrie o bibliotecă și nu este suficient, dar acel gen de oameni adorați de un mic eșantion și, din păcate, necunoscuți marelui public.Oameni pe care trebuie să îi cunoaștem pentru că fac parte din patrimoniul culturii universale…

Articol editat de Anca Bălălău, 23 septembrie 2026, 17:52

Astăzi, despre o legendă a teatrului românesc și internațional, David Esrig, profesor şi regizor de teatru, care împlinește 91 de ani.
David Esrig s-a născut pe 23 septembrie 1935, în Haifa, Israel, într-o familie originară din România, motiv pentru care s-a întors în anul 1938 în ţară, stabilindu-se, după 1945, la Bucureşti
A făcut regie de teatru la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, în perioada1953-1957.A debutat cu spectacolul Umbra de E. Schwartz, Teatrul de Comedie 1961-1962, , premiat la Teatrul Naţiunilor.

Pe David Esrig l-a interesat întâi filosofia, toți profesorii săi îndemnându-l să facă filosofie, iar Iar el a început să iubească teatrul și s-a lăsat ademenit până în ziua de astăzi, menționând:
„Mai bine fac filosofie aplicată. Am încercat să realizez un om complet. Corpul să vorbească la fel de tare ca vorba. Asta încerc să fac și acum prin experiment și să merg chiar mai departe. Am vrut să joc și lumea ascunsă a gândurilor și imaginilor personajului. În noi, în permanență filmul rulează… Acesta e marele pariu. Și atunci valoarea de cunoaștere a teatrului devine enormă”.
După absolvire, în 1957, tânărul regizor este angajat la Televiziunea română unde realizează timp de 4 ani peste patru sute de emisiuni în cele mai diverse domenii, film, teatru, artă plastică etc.

Printre spectacolele care l-au consacrat în ţară se numără „Vicleniile lui Scapin“, de Moliere, 1957, Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, „Umbra“, de Evgheni Schwartz, 1963, Teatrul de Comedie, „Troilus şi Cressida“, de Shakespeare, 1965, Teatrul de Comedie, „Capul de răţoi“, de Gheorghe Ciprian, 1966, Teatrul de Comedie şi celebrul „Nepotul lui Rameau“, de Denis Diderot, 1968, Teatrul Bulandra.

Numele său revine în atenţia criticii şi specialiştilor din Europa odată cu „Troilus şi Cresida’’ de Shakespeare, pentru care obţine Marele Premiu de regie la Festivalul internaţional de teatru de la Paris, 1965.

Lucid, ingenios, îndrăzneţ în demitizarea eroilor, spectacolul lui David Esrig a fost văzut de mii de spectatori la Praga, Berlin, Weimar, Veneţia, Viena, câştigând pretutindeni elogiul presei de specialitate şi al publicului.

Pentru David Esrig teatrul este o știință ce ar trebui recunoscută ca atare, iar artistul fiind cel care a dat formula pe care trebuie să o păstrăm memoria afectivă.
„Întîi trebuie să se merite ce vrei, pe urmă trebuie să vrei, să fii școlarizat ca să poți să și transpui, să întruchipezi. Așa am ajuns la teatru. A venit și o chemare la televiziune. M-am gândit că pot să experimentez mai mult acolo. Am făcut vre-o patru sute de emisiuni timp de patru ani. M-a interesat ce trebuie să fac eu ca telespectatorul să simtă emoția unei performanțe peste normalul putințelor omenești. Aveam niște operatori foarte drăguți cu care eram foarte bun prieten, eram cu toții tineri, voiam să experimentăm. Am transmis teatru cu carul de reportaj. Am pus în scenă, de aici mi s-a tras Teatrul de Comedie.”

În 1969 devine conferențiar la Catedra de Arta regiei din cadrul IATC și, din 1971, este angajat regizor la Teatrul Național din București, unde pune în scenă un alt mare succes al carierei sale, „Trei gemeni venețieni’’ de Collalto.
În 1973, David Esrig a plecat din România, după ce producțiile „Așteptându-l pe Godot’’ și „Furtuna’’ i-au fost interzise din cauza dictaturii rigide a lui Ceaușescu.

Totuși, David Esrig a avut o relaţie deosebită cu actorii Marin Moraru, Radu Beligan şi Gheorghe Dinică, mai ales că au lucrat împreună, când a fost înfiinţat Teatrul de Comedie.

„Dincolo de marile roluri de pe scenă, rămân şi marile prietenii“, afirma regizorul. „Am lansat în acea perioadă un dicton: Dacă tot ne plătesc prost, hai să muncim bine! Marin Moraru, alături de Gheorghe Dinică, mi-au îngăduit să clădesc pe scena imaginea acelui teatru pentru care, probabil, m-am născut. Rămas singur le urez din suflet amândurora să le fie ţărâna uşoară, iar celor în viaţă, le urez şansa de a nu îi uita! Ei au dat teatrului românesc o înţelegere neobişnuit de vie şi spirituală pentru tot ce e omenesc, o forţă poetică neobişnuită,de valoare universală“.
În anii `80, David Esrig a lucrat ca regizor independent în Munchen, iar în perioada 1976-1979 a predat la Universitatea din Munchen. În 1982 devine director al companiei dramatice a TeatruluiMunicipal din Essen (Germania) – post la care renunță în 1984 pentru a înființa la Munchen Compania Athanor.

În anul 1993 pune bazele Academiei de Teatru și Film Athanor (școală particulară) care devine, în 1999, Academia Athanor – instituție de învățământ artistic superior finanțata de statul german, devenind astfel profesor la Academia Athanor, directorul Fundației Athanor pentru sprijinirea teatrului (Munchen), Director al Centrului de Educație pentru actori profesioniști (Munchen) și Președinte de Onoare al Festivalurilor Școlilor de Teatru din Europa.

A colaborat cu Beckett, cu Dürrenmatt, cu Heinrich Böll. Metoda lui de lucru este recunoscută, iar atelierele de lucru pe care le-a organizat sunt adevărate lecții și extrem de căutate.
Revenit în țară din dragoste pentru teatru captează, emoționează și redefinește sufletul celui care îl ascultă, este asemeni unui Lear care-și împarte regatul conștient că doar așa nu-l va pierde niciodată.

L-am ascultat, l-am respirat la o conferință susținută la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București acum niște ani, dar rămâne o întâlnire ce m-a marcat, m-a întărit , m-a înălțat… David Esrig este un magician al artei dramatice, al cărui suflu te paralizează și te reinventează, totodată.

Da, sunt oameni despre care se poate scrie o bibliotecă și nu este suficient, dar acel gen de oameni sunt adorați de un mic eșantion, sau absolut necunoscuți pentru marele public.David Esrig este parte din povestea teatrului universal, un om care a dat cetățenia artistică scenelor lumii, scoțând România de după cortina ignoranței!

La mulți ani, David Esrig!

Urmărește-ne și pe Google News