Memoria inimii: 4 ani fără Valeria Seciu

A fost o stare a cărei fragilitate se întrevedea prin ochii aceia imenși și verzi ce purtau în lumina lor primăvara unei voci al cărui timbru îți tăia respirația… A fost , până acum 4 ani, pământeană, acum este un înger care se joacă cu păpușile Raiului… a purtat un nume-Valeria Seciu.

Articol editat de Anca Bălălău, 6 septembrie 2026, 11:31

Angelică,fragilă în aparență, Vali Seciu era mai degrabă o Antigona a Teatrului Românesc. Pentru fiecare respirație părea că are un cuvânt ce face parte dintr-o rugăciune.
Ea reprezenta actorul fetiș al Cătălinei Buzoianu, marea iubire a lui Octavian Cotescu și parcă muza lui Blaise Pascal, care afirma:“ o trestie, cea mai fragilă din întreaga natură, dar este o trestie gânditoare”.

„„Dacă o cunoşti (şi eu am fost de câteva ori seismograful ei sensibil, deci o cunosc, bineînţeles atât cât poate cineva să cunoască o femeie!), te izbeşti de încordarea ei nestăpânită, te irită tremurul nervos al antenelor ei la pândă, în sfârşit, nu poţi face abstracţie de centrul de forţă magnetic al existenţei ei. Stă cu buzele strânse, cu pleoape obosite peste cearcăne trase, soarbe afanisită din cafea, ridică o dată ochii şi apa lor limpede te otrăveşte, mlaştina lor verde-galbenă te înghite. Apoi, sare, deodată la luptă şi totul în făptura ei, ochii, părul, pielea, capătă culorile aurii ale unei leoaice. Fiara a intrat în arenă, felină încordată, sigură pe capacitatea ei formidabilă a instinctului manevrat, cu inteligenţă, să acţioneze acolo unde trebuie. Îi cunosc, i-am înregistrat de mult toate, aproape toate expresiile, mijloacele, reacţiile, stările. Dar surpriza şi suspansul alcătuiesc unele dintre piesele care compun puzzle-ul savant şi imprevizibil al talentului ei. Cum poate fi strălucitoare şi pământie, foarte frumoasă şi foarte urâtă – când repetam cu ea piesa Ecaterinei Oproiu «Cerul înstelat deasupra noastră» mă fascina expresia descompusă a figurii ei, atitudinile neglijente, dizgraţioase, de femeie care renunţă la feminitate – îmi pare într-adevăr o enigmă. Cum poate înflori într-o clipă – am văzut odată un dans japonez în care un pitic în agonie devenea corolă de floare, pasăre în zbor, peşte în apă – este într-adevăr un mister”, scria despre Valeria Seciu regizoarea Cătălina Buzoianu în „Novele teatrale”, 1987, Editura Meridiane.

Povestea

Valeria Seciu s-a născut pe 1 august 1939 în Bucureşti și a plecat pe 6 septembrie 2022.

S-a îndrăgostit de teatru de la vârsta de 6-7 ani când asculta la Radio România piese de teatru şi atât de mult i-au plăcut încât şi-a propus să devină actriţă.

După absolvirea liceului, după ce a dat de două ori examen pentru a fi admisă la Facultatea de Istorie, s-a pregătit cu marea actriţă Liliana Tomescu, iar în perioada 1960-1964 a frecventat

Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L. Caragiale” din Bucureşti, la clasa lui A. Pop Marțian, avându-l ca asistent pe Octavian Cotescu, cel care, ulterior, avea să-i devină soț. Printre colegii săi de promoție s-au numărat viitori actori de mare prestigiu, precum Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Florina Cercel, Mariana Mihuț, Rodica Mandache, Virgil Ogășanu.
După absolvirea Institutului, a jucat timp de doi ani la La Teatrul Național din Cluj-Napoca, în rolurile Lavinia din „Androcle și leul”, de G. B. Shaw, regia Janos Taub (1965) şi Domnița Anca în „Vlaicu Vodă”, de Alexandru Davila, regia Val Mugur (1966).

Începând cu anul 1978, a jucat pe scena Teatrului Mic din Bucureşti – unde sub directoratul scriitorului Dinu Săraru, s-a produs deplina sa maturizare artistică -, în piese precum ”Să îmbrăcăm pe cei goi” de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu (1978) – rolul Ersilia Drei, a fost Doamna mascată în „Minetti”, de Thomas Bernhard, regia Anca Ovanez-Doroșenco (1979), Margareta în „Maestrul și Margareta”, de Mihail Bulgakov, regia Cătălina Buzoianu (1980), Genica din „Niște țărani”, de Dinu Săraru, regia Cătălina Buzoianu (1981), a jucat în „Cerul înstelat deasupra noastră”, de Ecaterina Oproiu, regia Cătălina Buzoianu (1984), personajul Marguerite Gautier în „Doamna cu camelii”, de Alexandre Dumas, regia Cătălina Buzoianu (1985), Aelita în „O femeie drăguță cu o floare și ferestre spre nord”, de Eduard Radzinski, regia Dragoș Galgoțiu (1986), a jucat în „Arta iubirii”, regia Cătălina Buzoianu (1989) şi „Actorii”, regia Alexa Visarion (1990), rolul Donata Genzi în „Regăsire”, de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu (1991), Irina Nikolaevna Arkadina în „Pescărușul”, de A.P.Cehov, regia Cătălina Buzoianu (1993), Vivian Bearing în „Spirit”, de Margaret Edson, regia Cătălina Buzoianu (2001) şi Esme Allen în „Cum gandeste Amy”, de David Hare, regia Cătălina Buzoianu (2005) şi în ”Creatorul de teatru”, de Thomas Bernard, regia Alexandru Dabija (2007), rolul principal în spectacolul ”Doamna noastră din Pascagoula”, după ultima piesă scrisă de Tennessee Williams, în regia lui Florin Fătulescu (2009).
Pe scena Teatrului Bulandra din Bucureşti, Valeria Seciu a jucat rolul Charlotte din „Noile suferințe ale tânărului W”, de Ulrich Plentzdorf, regia Olimpia Arghir, (1973), rolul Brenda din spectacolul „Ferma”, de David Storey, regia Sanda Manu (1975), a presonificat-o pe Gertrude în piesa ”Hamlet”, de W. Shakespeare în regia lui Liviu Ciulei (2000) şi în rolul Gloucester din „Lear”, de William Shakespeare, regia Andrei Șerban (2008).

La Teatrul „C. I. Nottara” din București s-a aflat pe scenă în rolurile Monahova din „Barbarii”, de Maxim Gorki, regia Alexa Visarion (1976) şi Mary Cavan-Tyrone în „Lungul drum al zilei către noapte”, de Eugene O’Neill, regia Alexandru Dabija (1998).

Pe scena Teatrului Foarte Mic a jucat în 2012, în ”SatisFUCKtion” de Thomas Bernhard, regia Theo Herghelegiu, pe scena Teatrului Act din Bucureşti a jucat în ”Cronica Sofistului” şi în rolul Doamna Bruscon în „Creatorul de teatru”, de Thomas Bernard, regia Alexandru Dabija (2007), în Club „La Scena” a jucat în piesa „Top Dogs/Șomeri de lux”, de Urs Widmer, regia Theo Herghelegiu (2004), iar la Teatrul Studio din Timişoara a jucat în ”Creatorul de teatru” de Thomas Bernhard în regia lui Alexandru Dabija, o producţie a Teatrului Act (2002).
După Revoluţie, Valeria Seciu a înfiinţat una dintre primele trupe independente, Teatrul Levant, unde a colaborat cu regizoarea Cătălina Buzoianu, la spectacolul ”Pelicanul”, după August Strindberg, o piesă montată într-un spaţiu neconvenţional, într-un depozit al Sălii Dalles (1995).

Pe lângă rolurile interpretate pe scenă sau ecran, Valeria Seciu a dat viață multor personaje la Teatrul Naţional Radiofonic, câteva spectacole în care aceasta a jucat fiind „Relicva” de Guy de Maupassant, sub bagheta regizorului Dan Puican, „Păianjenul” de A. D. Hertz, regia artistică Constantin Dinischiotu, „Tristan” de Thomas Mann, spectacol realizat de regizorul Cristian Munteanu în anul 1989, cu o distribuţie de excepţie, în care i-a avut alături pe Ion Caramitru, George Constantin, Ileana Predescu, Ion Siminie, Alfred Demetriu sau „Valizele” de Yves Navarre, un veritabil recital al actriţei în compania unui monstru sacru al teatrului românesc, George Constantin. De asemenea, ea a jucat în spectacolele de teatru radiofonic „Un tramvai numit dorinţă” de Tennessee Williams, variantă realizată în anul 2008, de regizorul Dan Puican, „Ultima mazurcă” de Alexander Hausvater, regia artistică Mihai Lungeanu, „Michael şi Anna” de Eugene O’Neill, un veritabil recital al actriţei în compania unui alt monstru sacru al teatrului românesc, Ovidiu Iuliu Moldovan, regia artistică Corneliu Dalu şi „Comedia zorilor” de Mircea Ştefănescu, spectacol realizat în urmă cu peste patru decenii de regizorul Paul Stratilat.

Regretata actriță mărturisea: “Nu poţi fi artist dacă nu eşti şi un Om. Publicul te vrea aşa – într-un fel nu totdeauna făţiş, manifest, totuşi foarte agresiv – simte nevoia unei comunicări cu tine şi dincolo de personajul tău, cu tine ca om. E o stare de aşteptare, de “pândă”, de receptivitate reciprocă, pentru că şi noi, la rândul nostru, îl solicităm altfel. Dar el e parcă mai devorant”.

Valeria Seciu s-a îndrăgostit, încă din timpul studenţiei de profesorul său, marele actor Octavian Cotescu, cu care s-a căsătorit după absolvirea Institutului de Teatru.

În anul 1968 s-a născut fiul lor, Alexandru, cel care a absolvit două facultăţi, iar începând cu anul 2000 a ales să-l slujească pe Dumnezeu, devenind călugăr la Muntele Athos, sub numele de Monahul Daniil.

El se numără printre traducătorii celei mai recente ediții românești a unei culegeri de texte teologice, „Everghetinos”.

Octavian Cotescu a trecut la Domnul în 22 august 1985, la doar 54 de ani, iar de atunci Valeria Seciu a ales să nu-şi mai refacă viaţa.

Marele Regizor și Învățător al lumii cu siguranță i-a dăruit scena din care nu lipsește niciun mare actor și se bucură de protecția celui ce i-a dăruit cu sinceritate întreaga sa iubire, Octavian Cotescu, pentru că nu e așa, Dumnezeu este iubire și iubirea nu cade niciodată!

Sursa foto- The page simply

Urmărește-ne și pe Google News