Vocea Libertății, Florian Pittiș, ne lipsește de 19 ani
„Oamenii dețin puterea. Tot ce trebuie să facem este să trezim puterea în oameni”…
Articol editat de Anca Bălălău, 5 august 2026, 08:57
În luna ianuarie 1990, imediat după căderea regimului comunist, Florian Pittiș a fost cel care a anunțat public și oficial reîntoarcerea în România a lui Nicu Covaci, liderul legendarei trupe Phoenix… amândoi au plecat la început de lună august, în ani diferiți, dar amândoi rămân un simbol puternic al recâștigării libertății prin cultură.
“Cel mai frumos din oraşul acesta”, parafrazând titlul poeziei lui Radu Stanca, pe care o recita într-un mod greu de imitat, Florian Pittiș pleca pe 5 august 2007, acum 19 ani undeva numai de el știut… Cu siguranță nici acolo nu se desparte de nimic din ce ne-a învățat să facem aici pentru a trăi frumos, curat și demn, pentru că ne-a făcut cu adevărat fericiţi…
Născut pe 4 octombrie 1943, Florian Pittiş a fost singurul fiu al unui pilot aviator, Nicolae Pitiş, comandant de escadrilă şi al Anei Pitiş, secretară de şcoală, casnică şi apoi croitoreasă, cea care ”semănând cu Danielle Darieux”, dorise – dar familia nu-i permisese – să devină actriţă.
Avangardist, rafinat și o adevărată enciclopedie, era amfitrionul celor mai inedite mărturisiri, era jovial şi autoritar într-un mod firesc ce ne încânta…
Florian Pittiş este în memoria noastră, în memoria viitoarelor generații pentru că a recitat dumnezeieşte, a cântat, a jucat în filme, a interpretat roluri ce nu se pot uita. Pe la jumătatea anilor ’70, un trio format din Anda Călugăreanu, Florian Pittiş şi Dan Tufaru, sub bagheta marelui dispărut la cutremurul din 1977 Alexandru Bocaneț, însenina şi înviora la TV serile monotone ale românilor.
Acele momente de aur din istoria televiziunii române se pot revedea cu multă plăcere, astăzi, toți patru fiind dispăruți dintre noi.
Din anul 1992 a făcut parte din formația Colibri. Semnează cronică muzicală în diverse publicații, iar în anul 1998 devine directorul Canalului Tineret al Radiodifuziunii Române, urmând ca apoi să devină redactor-șef al postului de radio Radio 3net, ce emite exclusiv pe Internet și și-a preluat postul la 1 decembrie 1998.
La 16 noiembrie 2004, Radio Romania Tineret se transformă în Radio3net, un post cu emisie pe Internet, un proiect al lui „Moţu”. Se schimbă modul de lucru, concepţia şi aparatura. Se formează astfel o comunitate online, în care ascultătorii sunt tot mai prezenţi, iar unii dintre ei au devenit chiar realizatori de emisiuni.
„Motzu” şi echipa sa, din care făceau parte, în acel an, 10 angajaţi şi 10 colaboratori, au pornit astfel în descoperirea unui tărâm neexplorat pe atunci în România. La festivitatea de lansare, Florian Pittiş a renunţat la unele din şuviţele sale rebele, aşa că, în loc de panglică de inaugurare, i-a fost tăiat părul. După ce s-a negociat cât de mare să fie „pierderea”, Ducu Bertzi a… făcut onorurile.
A adus o contribuție notabilă în popularizarea muzicii pop-rock prin realizarea unor emisiuni radiofonice în cadrul seriei Pittiș Show. A rămas în memoria românilor VOCEA de la Teleenciclopedia și un mare fan al echipei Rapid, dar și cel care nu mai dădea autografe după ce John Lennon a fost împușcat de un dezaxat care-i ceruse un… autograf.
Avangardist, rafinat și o adevărată enciclopedie, era amfitrionul celor mai inedite mărturisiri.
„A fost un scandal imens în America atunci când Little Richard a cântat în picioare la pian. Cum poți să-i explici unui tânăr de astăzi acest lucru?”, mărturisea Motzu Pittiș în momentele când se destăinuia cu altruismul specific.
Cum poți să-i explici unui tânăr de astăzi că adevăratele valori nu seamănă de loc cu ipocrizia cotidianului de acum?
Sau cum poți să îți explici ție de ce tot ceea ce te educa, încuraja sau bucura se întâmplă să fie un trist gând către amintirile ce se frâng pe altarul unui regret mai puternic decât zicerea lui?
Mărturisea cu modestie:
„Eu nu m-am considerat niciodată muzician sau cântăreţ. Am dorit să informez oamenii din jurul meu. Am reuşit sa strâng în casă o adevărată avere: discuri, casete-video, casete-audio, ulterior şi CD-uri. Nu le-am strâns numai eu, au contribuit la aceasta avere şi buni prieteni precum Anda Călugăreanu sau Petre Lupu. Am o colecţie întreagă, pe care mi-am dorit întotdeauna să o pun la îndemâna tuturor. Am înregistrat oricui îmi cerea, gratis. N-a fost vorba despre o afacere sau o negustorie, nici nu le-am făcut decât la cerere individuală. Şi în general erau discuri ciudate, nu cele care se găseau pe piaţă”.
Pe 5 august 2007, la ora 15:15, Florian Pittiș pleca undeva numai de el știut… a luat atunci cu el zestrea lui din care ne-a îmbogățit aici pe pământ… undeva printre personajele interpretate de el îl găsim prin cotloanele minții fie ca pe un Feste, cel mai înțelept și mai trist bufon din comediile shakespeariene – interiorizat, cu straturi de semnificații, elaborat cu precizie în gest, privire și cântec, fiindcă știe tot ce se poate ști despre noroc și soartă, sau ca pe etericul Ariel din „Furtuna” – incitant și răscolitor, jucându-se frumos prin Cerurile nemuririi sale.
Somn lin, Maestre… „Totul va fi bine în final. Dacă nu e bine, nu e final”… spunea John Lennon şi cum nu e bine fără dumneata, Florian Pittiş, nu e nici final…
Sfârşitul nu-i aici…
Urmărește-ne și pe Google News
