La mulți ani, Horațiu Mălăele!
La cea de-a IV-ediție a Atelierelor de Antropologie Teatrală Cătălin Buzoianu ne vom întâlni cu Horațiu-Valentin Mălăele- apreciat regizor, caricaturist și scriitor, care, s-a născut pe 1 august 1952 în Târgu-Jiu.
Articol editat de Anca Bălălău, 1 august 2026, 08:19
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1975, la clasa profesor Octavian Cotescu, soţul re-gretatei artiste, Vali Seciu.
În clasa I a luat premiul 2 și pe perioada vacanței a primit de la învățătoare o carte pentru a desena mai bine. Nu a reușit însă asta până în clasa a IV-a când a întâlnit zâna cea bună, profesorul de desen Nicu Gherghe. Această întâlnire îi lasă o amprentă deose-bită, astfel că prin casa a XII-a, deja desena foarte bine conform propriei declarații.
“Când m-am născut, nu erau semne de vreo reușită a mea în viață. Aveam un strabism foarte pronunțat, eram dislexic și abia citeam, toți cei din jur râdeau de mine – profesori și copii, eram numit “prostu’ clasei”, mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta în pauze pe spate, mi se spunea mereu că desenez urât și atunci nu prea am mai desenat. Eram în suferință. Înțelesesem că sunt prost, urât, și că nu sunt bun de nimic. Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns și a vorbit puțin cu mine. La urmă, m-a privit direct în ochi și mi-a spus clar: ‘Tu ești un geniu.’ Iar eu am început să fiu.”
Glumind, Horaţiu Mălăele afirma: „Într-un interviu am fost întrebat: Ce îţi place mai mult la Octavian Cotescu? Vali Seciu, am răspuns. Minţeam… Un pic“.
Horațiu Mălăele a ajuns la Bucureşti într-un moment de glorie al teatrului românesc. A jucat primul rol în 1974, la Studioul Casandra, intepretându-l pe Fabinard, în spectacolul „Pălăria florentină” de Eugène Labiche, în regia lui Ovidiu Schumacher. A continuat apoi să interpreteze roluri pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Ne-amţ, unde a fost încurajat şi promovat de regizorul Cătălina Buzoi-anu.
’’Cu Horaţiu, spectacolul e întotdeauna un act de creaţie plin de surprize. L-am considerat întotdeauna fenomenal. Prietenia noastră are la bază o comunicare artistică exemplară, respect şi multă iubire. Horaţiu se impune ca artist total, deconcertant, mereu im-previzibil, într-un carusel ameţitor: lacrimă, tristeţe, surâs, burlesc, fantezie poetică. Râzi până la leşin, zâmbeşti scrâşnit, rânjeşti sar-castic. E provocator. Ca actor a atins culmile desăvârşirii”, îl descria regretata Cătălina Buzoianu.
Pe lângă roluri memorabile pe scenă, Horațiu Mălăele are și un bo-gat palmares cinematografic, fiind și interpretul lui Ilie Moromete din Moromeții 2 regizat de Stere Gulea. Scenariul este o adaptare a celui de-al doilea volum al romanului Moromeții, a romanului Viața ca o pradă și a publicisticii lui Marin Preda. Premiera filmului a avut loc la 5 noiembrie 2018.De asemenea este protagonistul și al următorului, Moromeții 3, regia același Stere Gulea.
A scris alături de regretatul Adrian Lustig scenariul filmului Nunta mută (2008) , a cărei regie a și semnat-o. A semnat și regia filmului Funeralii fericite,2013, dar și a multor spectacole de teatru.
Este laureatul multor premii, din care putem aminti trei Premii UNITER.( 1992, 1998, 2018). A publicat trei cărți: Horațiu despre Mălăele, Rătăciri, Editura Allfa, 2012 și HoARTiu Mălăele, Editura ART, 2018
A expus peste 3000 de caricaturi în 36 expozitii nationale si interna-tionale. A fost redactor sef al publicatiei “Satirul”.
La mulți ani, Horațiu Mălăele!
Tot astăzi, i-am fi urat și Valeriei Seciu,actrița preferată a doamnei Buzoianu, dar a plecat, pe 6 septembrie 2022, alături de marea sa iubire, Octavian Cotescu. Vali Seciu era asemeni zicerii lui Blaise Pascal:“ o trestie, cea mai fragilă din întreaga natură, dar este o trestie gânditoare”.
Fragilă și generoasă prin seriozitatea meșteșugirii fiecărui rol în parte, a devenit o metamorfoză a personajelor lui Cehov, sau Ib-sen, un ADN al trăirilor în diapazonul grației atinse de cel de pe scenă și din sala de teatru, cu fiecare spectacol născut și bine-cuvântat cu eternitatea teatrului, fiindcă cei aleși, niciodată nu își pierd frumusețea. Au mutat-o de pe fețele lor, în inimile noastre.
Teatrul este poveste, viață, cu emoție îmbibată în măduva textului, dar guvernată de luciditate, ca lege unică a percepției, într-un spațiu – același de secole – Sufletul Uman -, dar a cărui esență se dezvăluie treptat ca o picătura ce străbate vidul.
Urmărește-ne și pe Google News