„Căprarul din Phoenix”, Valeriu Sepi, ne-a părăsit!

Doliu în lumea boemă a Banatului… o aripă a Păsării Phoenix și-a îmbrăcat cămașa morții și și-a luat zborul către cer-Valeriu Sepi!

Articol editat de Anca Bălălău, 19 iunie 2026, 12:52 / actualizat: 19 iunie 2026, 13:59

‘’Cruntă veste ….
A mai plecat un „phoenix” spre lumină!
Drum lin, dragă Sepi!’’-este mărturisirea unui vechi și mare prieten al său, Corneliu N. Vaida!

Artist complex, spirit liber, Valeriu Sepi s-a născut la 1 noiembrie 1945 la Reșiţa și crescut la Valcani, o localitate bănăţeană de lângă graniţa cu fosta Iugoslavie, Valeriu Sepi a absolvit Politehnica din Reșiţa, apoi Facultatea de Arte Plastice din Timișoara, unde i-a avut profesori și mentori pe Leon Vreme, Peter Jecza și Deliu Petroiu.

La Timișoara l-a cunoscut pe colegul său de facultate Nicu Covaci și s-a alăturat formaţiei Phoenix.
A construit cu mâinile lui caprele din lemn — instrument de percuţie unic în muzica rock — care i-au adus supranumele de „căprarul din Phoenix”.
A semnat grafica și scenografia unora dintre cele mai importante discuri ale trupei: „Cei ce ne-au dat nume”, „Mugur de fluier” și „Cantofabule”.

„Eu am construit caprele ca instrumente de percuție, dar și pentru scenografie. Eu nu eram muzician, nu am studii muzicale, dar ureche muzicală cred că am. Așa că eu am făcut percuția și pe scenă, pentru că nu era mare lucru. Trăgeam de caprele mici. Pentru efect, am împodobit caprele cu piele întoarsă, am pus blană pe ele. Dar era nevoie de toată treaba asta, pentru că noi am propagat acest etno-rock. Ceaușescu a interzis să se cânte ca în Occident, Phoenix nu mai avea voie să cânte piese în limba engleză. Trupa nu mai exista, practic, după plecarea lui Bordeianu. Atunci când am venit eu, alături de Covaci venise și Josef Kappl, iar noul solist avea să fie Mircea Baniciu. Așa s-a refăcut trupa. Am mers cu Phoenix în turnee, am fost și la Sopot.”își amintea Valeriu Sepi, în anul 2015.

După colaborarea cu Phoenix, organizează expoziții la Timișoara, Lugoj și București timp de zece ani. În 1985 părăsește România. După ce locuiește și expune în mai multe locuri în lume (Germania – la Heidelberg și Aachen, Brazilia, Cambodgia), se stabilește în cele din urmă în Singapore. Personalitatea și talentul său i-au adus notorietate nu doar în Europa, ci și în Asia, America de Sud sau Australia, lucrările sale aflându-se în muzee, galerii, colecții particulare sau localuri din România, Germania, Singapore, Brazilia, Australia, Indonezia, Malaysia, Thailanda și Nepal.
Începând cu anul 2014, revine periodic în țară. Lucrări mai recente ale sale, între care se numără „Resurecția” (realizată în Brazilia), „Geneza” (creată în Singapore), seria „Tauromahiei” și a personajelor din mitologia autohtonă, sunt vernisate în câteva expoziții deschise pentru public:

‘’Cu sufletul îndurerat anunț plecarea dintre noi în această dimineață a celui ce a fost și va rămâne marele Vali Sepi. O forță a naturii și a artei, membru al trupei Phoenix, prieten bun al lui Nicu Covaci, artist plastic de renume internațional , cetățean și aventurier al lumii, Vali Sepi a plecat așa cum s-a rugat: ,, să mă ia Dumnezeu la El brusc, fără durere”.
A plecat către “ANOTHER PLACE”, cum scrie pe tricoul pe care îl purta la ultima noastră întâlnire, acum două săptămâni, fericiți împreună, după Caravana Medicală de la Parta.
Drum bun dragă prietene!

Mulțumesc IPS Mitropolitului Ioan și Părintelui Gelu pentru implicarea în împlinirea ultimei dorințe a prietenului Vali Sepi: să fie alături de fratele său Nicu Covaci! Doamne ai grijă de sufletele lor!,’’ scrie prietenul său, somitate a lumii medicale bănățene, medicul Dorel Săndesc pe pagina sa de socializare!

„Eu sunt căprarul de la Phoenix. Am vrut să facem un concept și am reușit, am mărșăluit cu toată chestia asta înspre legendă, am pus toată inima în asta. Am intrat în Phoenix când deja se terminase prima etapă a trupei, cu «Hei, tramvai». Noi am început să ne gândim să facem ceva conceptual. Am început primul LP românesc și ne-am dat seama că putem face mai mult, asta ne-a ajutat să ne grupăm, am făcut un nucleu și cu suporterii din oraș. Toată chestia asta s-a format ca o bibliotecă. Noi așa am rezistat, am avut succes cu sprijinul orașului, al tineretului. Știam că nu puteam să spunem «Jos Guvernul» și nici nu ne interesa asta, ne interesa să facem ceva. Noi umpleam stadioane. Chestiunea de bază e calitatea lucrului pe care-l faci, noi am fost oameni de caracter. M-am întors în Banat pentru că eu nu sunt patriot, sunt bănățean, m-am întors la prietenii mei. Întotdeauna am considerat Timișoara familia mea. Am găsit oamenii la fel cum i-am lăsat, mi-am găsit prieteni ca și cum nu aș fi plecat niciodată. Anii petrecuți în străinătate nu sunt pierduți, ci reprezintă o acumulare de experiență. Ar fi trebuit să fiu un prost să-mi fie rușine să spun că sunt român.” Spunea Valeriu Sepi, pe 1 noiembrie 2020, la împlinirea vârstei de 75 de ani.

De astăzi a rămas definitiv Acasa, vecin de veșnicie cu Nicu Covaci!