Adrian Pintea-un actor de care ne este dor

Ziua când am fost mai sărac cu un Prieten-8 iunie 2007…

Articol editat de Anca Bălălău, 8 iunie 2026, 18:27

Această dată este trecută în Wikipedia drept Ziua Internațională a Prietenilor Buni… ca o ironie, ca un epilog, Adrian Pintea alegea calea veșniciei într-o astfel de zi…
Adrian Virgil Pintea s-a născut într-o zi de 9 octombrie 1954, acum 71 de ani, la Beiuş și în altă zi de 8 iunie 2007, Shakespeare şi-a întregit trupa cu cel mai frumos Hamlet al scenei româneşti.
Este acolo, pentru că aici, în memoria noastră, personajul său Hamlet încă perorează tulburat:

„Vremea E scoasă din ţâţâni. Ah, ce blestem Că eu m-am fost născut ca s-o întrem!”

Și-a petrecut copilâria in Beiuș / Oradea alături de familia sa, tatăl ofițer de armată regală, mama sa pe care o venera și sora sa Rodica Austin, stabilită în Anglia unde lucrează ca specialist în limbi indoneziene.

În 1979 a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, sectia Actorie, iar în 1990 începe să predea actorie la același institut, devenit intre timp Universitatea Naționala de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”.

În anul 2002 obține titlul de Doctor în domeniul Teatru, cu lucrarea Hamlet sau actorul lucid, lucrare ce va lua si forma unei cărți la editura ALL.
Revine ca absolvent în 2004, al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, secția Regie Film, la clasa Elisaveta Bostan.
A jucat pe scenă la Teatrul Bulandra, la Teatrul Naţional din Bucureşti, la Teatrul Nottara, Teatrul Româno American, Teatrul Naţional din Craiova, Compania Teatrală „777”, etc.
Primul film – „Iancu Jianu”, rolul principal, regia lui Dinu Cocea, a urmat rolul Zeno, din serialul Tv – „Lumini şi umbre”.

A jucat în teatru, în film, la televiziune şi în spectacole radiofonice. Primul rol de anvergură a fost Romeo, în spectacolul „Romeo şi Julieta” în anul 1977, pe scena studioului Cassandra, în regia Cătălinei Buzoianu.

„Era iubit cu patimă de studenții lui pentru că-i îndemna să-și asume ceea ce fac și să nu se lase robiți de prejudecăți, fie ele artistice, dar și de alte feluri. L-am cunoscut și în facultate, dar l-am cunoscut și ca actor și nu am cum să uit creația lui remarcabilă făcută în Hamlet, regia Tompa Gabor, la teatrul craiovean, în care jucau și Mihai Constantin și Oana Pellea. Nu am cum să uit rolurile sale din filme, expresivitatea sa deosebită, vocea și nu am cum să uit faptul că niciodată nu a făcut compromisuri, fie înainte de 1989, când se cerea un anume tip de compromis, fie după 1989 când s-au cerut compromisuri, dar de alt fel. A fost printre puținii artiști români de teatru care nu numai că le-au refuzat, dar le-au ignorat cu o eleganță remarcabilă. Era un erudit, pot să spun că există și acum în caietele I.A.T.C.-ului un foarte consistent eseu pe care l-a scris în legătură cu lucrarea sa de licență. Am avut ocazia și norocul să citesc acest eseu fundamental pentru înțelegerea piesei Romeo și Julieta. El a fost tot timpul un luptător. Dacă ar trăi ne-ar spune să nu ne dăm bătuți”, mărturisea un prieten al teatrului reșițean, regizorul și profesorul Ion Mircioagă.
Memoria peliculei ni-l păstrează cu rolul teroristul Goran din „Diplomatic Siege”, Trimark Production USA, Doctorul în producţia britanică „Nostradamus”, rolul din „Tinereţe fără tinereţe”, pe care i l-a încredinţat, în 2006, Francis Ford Coppola.

Ultimul spectacol în care Adrian Pintea a jucat la Bulandra, a fost „Repetiţie cu Barrymore”, după William Luce, pe care l-a şi regizat.
A fost un spirit liber, elevat și original…

În dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, Pintea ieşea în stradă. Se alătura actanţilor din zorii Revoluţiei, dar nu oricum, ci încălţat cu cizmele lui Henric al IV-lea, de la teatru. Această întâmplare a făcut ca rolul regelui să-i intre la inimă, pentru că Adrian Pintea credea în anumite semne, într-un soi de armonie după care se învârteau sorţile oamenilor cel puţin.
Un alt motiv care l-a dus la dragostea pentru acest rol a fost faptul că înainte cu 24 de ani, acesta fusese jucat de George Constantin (care a murit la 30 aprilie 1994), actor la care ţinea mult.
„Aşadar, domnul George Constantin jucase rolul ăsta acum 24 de ani. În timpul repetiţiilor, l-am avut alături de mine în teatru. Cabina în care mă îmbrăcam avea lângă uşa de la intrare o poză a lui George Constantin în Henric al IV-lea. N-am reuşit s-o fur de la teatru, dar timpul nu e pierdut!“, declara Adrian Pintea, într-un interviu.

A fost actor, professor, poet, artist complex. A scris o filă din istoria teatrului și filmului , a rostit și a cântat altfel viața…A fost iubit, adorat, pedepsit, judecat, dar nu poate fi uitat…
Despre el, marele Ștefan Iordache spunea : „Adrian Pintea era Hamlet. Ştia atât de bine să biciuiască verbul, fiindcă era un actor hărăzit de Dumnezeu, un actor cult care avea la bază experienţa de viaţă şi experienţa culturală, un actor ce-a scris poezii şi cărţi.”

Ziua când am fost mai sărac cu un Prieten-8 iunie 2007… Această data este trecută în Wikipedia drept Ziua Internațională a Prietenilor Buni… ca o ironie, ca un epilog, Adrian Pintea alegea calea veșniciei într-o astfel de zi…

Pentru toți cei mai săraci cu un prieten, o poezie din și pentru sufletul lui Adrian Pintea:

Adrian Pintea-un actor de care ne este dorMamă, la oraş e foarte bine!
Geme cartierul de poeţi!
Toţi sunt trişti şi palizi ca şi mine
Şi se-ncoronează când sunt beţi.
La oraş, cea mai grozavă-i noaptea!
Mergi întruna, străzile-s pustii,
Uite-aşa ajungi să nu mai ştii
Dacă scrii? Sau ea te scrie, cartea.
Dacă ai noroc, faci rost precis
De o altă magică splendoare!
O iubită cu trecut decis
Şi cu viitor la întâmplare.
Mamă, la oraş e foarte bine!
În văzduh sunt suflete şi bat,
Nu vorbesc când nu sunt întrebate
Şi-ntre toate, mă gândesc la tine.
Sunt atât de talentat pe zi
Că am raţie de sentimente!
Toate sunt curate şi ardente
Ca şi cum prin nori ar bănui.
Mamă, la oraş e foarte bine!
Toţi suntem de-o seamă cu necazul,
Învăţăm la şcoli de plânset, hazul
Şi murim întruna de ruşine.
Iar iubirile sunt, cum să zic,
Doar mirese-ntoarse din pădure,
Doar mirese cu mirosul mic,
Întâmplate numai între mure.
Mamă, la oraş este sublim.
Bine c-am fugit la timp de-acasă!
Bine că m-am rătăcit! Amin!
Să-mi cântaţi când am să stau pe masă
Şi-am să dorm de toate câte sunt,
Şi-oi visa că-s vesel în pământ,
Rădăcină la o stea frumoasă!
Epilog:”Ce formă veselă ar trebui să am! Ca sărgul zăpăcit din tamburine, spre moarte dacă aş avea un geam, prin care totul să se vadă bine”. Adrian Pintea