Banatul a pierdut o mare personalitate, Cornel Ungureanu
Profesor universitar dr. Cornel Ungureanu, președintele Uniunii Scriitorilor, filiala Timiș și-a dat întâlnire cu frații de condei trecuți la cele veșnice.
Articol editat de Anca Bălălău, 19 noiembrie 2025, 22:00 / actualizat: 20 noiembrie 2025, 9:54
Dacă auzi sau citești numele lui Cornel Ungureanu, îți vine în minte în primul rând opera sa de critică și istorie literară, îți apar în memorie imaginile coperților semnate de dânsul, precum „Mitteleuropa periferiilor”, „Europa Centrală” sau „Istoria secretă a literaturii române” și nu ai voie însă să uiți de seria „Geografiei literaturii române”.
Poeta în două limbi, Liubița Raichici, mărturisește cu tristețe:
’’Sunt vești pe care nu le pot primi în inima mea, nu pot și nu vreau. Astfel este și vestea că domnul Cornel Ungureanu a trecut la Domnul! Aceasta este ultima noastră poza, de acum un an. A jucat un rol de destin în viața mea de intelectual, mi-a fost coordonator de doctorat. A jucat un rol de destin înalt și memorabil pentru Banat, pentru literatura română, pentru cultura română, pentru diaspora, pentru literatura la graniță! Un uriaș cărturar, dar un aproape al nostru! Mereu m-a certat că vineri la ora 12 nu vin la întâlnirile de la Uniune, însă lucram…acum pot să merg, dar a plecat domnul Ungureanu! O lecție pe care mi-o însușesc! Oamenii care ne prețuiesc și pe care-i prețuim fac parte din familia noastră duhovnicească.
Ca atare, a trecut la Domnul un neam de-al meu de suflet înalt… Dumnezeu să-l odihnească și un colțișor de Rai să-i dăruiască!’’
Născut la Lugoj în 1943, Cornel Ungureanu este o figură academică și literară esențială în peisajul cultural românesc, recunoscut în special pentru contribuția sa la critica literară, istoria literară și studiile de literatură comparată.
’’Am copilărit la Zăgujeni, un sat în partea de nord a județului Caraș-Severin, pe Dealurile Pogănișului. În 1951 tatăl meu a murit. Am rămas cu mama, care, culmea, a fost catalogată drept chiabur. Cele mai frumoase clipe din copilărie și adolescență sunt legate de lecturi, foarte multe la număr și de toate calibrele, dar și de poezie-proză și participări la viața literară în timpul petrecut în Caransebeș. Aici am întâlnit oameni extraordinari, printre care și pe George Suru. A fost un poet de care îmi aduc aminte cu plăcere, cum îmi amintesc și întâlnirile cu Sorin Titel, un prozator de seamă pe care istoria literaturii l-a reținut,’’ mărturisea regretatul Cornel Ungureanu.
În 1965 devine licențiat în filologie al universității de Vest din Timișoara, secția română-germană. Doctor în literatură română și comparată al Universității din București din 1984.
A fost profesor la Universitatea de Vest din Timișoara, critic și istoric literar, cronicar literar al revistei Orizont începând din 1963. Din 1990 devine redactor și redactor șef adjunct al revistei Orizont.
A publicat peste 2000 de articole și studii în presa culturală din România, Iugoslavia, Germania. Cercetările sale consacrate literaturilor Europei Centrale au fost reunite în volumele Imediata noastră apropiere (I, 1980; II, 1990) și Mitteleuropa periferiilor (2002). Este autorul antijurnalelor: A murit în Tibet (1998), Despre regi, saltimbangi și maimuțe (I, 2001; II, 2003; III, 2004).
A fost președinte al Consiliului de Conducere al fundației A treia Europă. Studiile sale au fost traduse în Germania, Ungaria, Serbia etc.
Cornel Ungureanu era legat cu sufletul de Banatul Montan, poate și pentru că maestrul și Banatul aveau trăsături commune: cunoaștere, toleranță și echilibru, acceptarea celuilalt, toleranță față de cel de lângă.
Înșiruirea tuturor cărților apărute sub semnătura sa ar depăși spațiul alocat acestor gânduri, cu toate că ar merita fiecare în parte să fie amintită…
De astăzi, Banatul este mai sărac cu un condei, mai trist, dar și mai recunoscător unuia dintre cei mai importanți critici și istorici literari ai săi.
Drum lin!
