Personalități care au dat voce radioului românesc- Ioan Chirilă, 100 de ani de la naștere

’’Astǎzi se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Ioan Chirilǎ, cel care a primit de la colegi titlul de „patriarhul presei sportive româneşti”. Îmi este greu sǎ scriu despre el aşa cum ar merita, ştiu însǎ cǎ a fost cel mai bun şi generos om pe care l-am cunoscut. Şi cel mai modest.

Articol editat de Anca Bălălău, 25 octombrie 2025, 14:19

Dintre cele doǎzecişinouǎ de cǎrți pe care le-a scris, preferata mea rǎmâne Viața la puls 200. Poate şi pentru cǎ acolo este o poveste despre Voievodul Dunǎrii, Pâinişoarä, dureros intitulatǎ Ultima zi a copilǎriei, un capitol dedicat, de fspt, natației, pe care l-am citit de sute ori cu aceeaşi emoție. ‘’consemnează pe pagina sa de socializare, fiul regretatului artist al slovelor, Tudor Chirilă.

Povestea lui Ioan Chirilă, „Nea Vanea”, care avea să devină legendă a iubitorilor de literatură sportivă, a început pe 25 octombrie 1925 în orașul Ismail din sudul Basarabiei – o localitate care aparține în prezent Ucrainei.

Părinții săi Ștefan G. Chirilov,tatăl, care se născuse în anul 1890 în comuna Cairaclia (județul Ismail), era agricultor și industriaș de etnie lipoveană, primar al comunei Cairaclia, președinte al Băncii Populare din aceeași comună, decorat cu Meritul Comercial Clasa I, Ordinele Coroana României și Steaua României în Gradul de Cavaler, iar Caliopi Alaman, mama sa, era de origine greacă, familia ei fiind venită în România din Insula Andros.Soarta a făcut în anul 1940, la vârsta de 15 ani, Ioan Chirilă să treacă Dunărea, împreună cu familia sa, și să se stabilească în Galați, iar apoi la Brăila, unde a absolvit liceul.

Cariera

Ulterior, s-a mutat la București, unde s-a înscris la Facultatea de Drept, pe care a absolvit-o în anul 1949. În această perioadă a practicat mai multe sporturi: fotbalul, ca junior la echipa de categorie inferioară Cetatea Ismail, apoi, în timpul războiului, la divizionara B Dacia „Vasile Alecsandri” Galați. Cariera de fotbalist i-a fost întreruptă de o accidentare gravă; dar, în timpul studillor universitare a jucat volei, tenis și a practicat atletismul, aruncarea greutății.

Din anul 1951 a lucrat ca redactor sportiv la Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, pentru ca din anul 1959 să activeze ca jurnalist la cotidianul „Sportul popular“ – transformat după Revoluție în „Gazeta sporturilor. Din anul 1997 a lucrat ca senior editor la cotidianul „Pro Sport“. A participat la nouă turnee finale ale Campionatului Mondial de Fotbal și la două ediții ale Jocurilor Olimpice de vară.

În anii ’70, a deținut la Radiodifuziunea Română o rubrică permanentă în calitate de comentator.
Cunoscut sub porecla de „Nea Vanea”, Ioan Chirilă este autorul a 27 de volume de publicistică închinate unor sportivi sau evenimente sportive, scrise într-un stil original, colorat -„Șepcile roșii“, „World Cup ’66“, „Argentina“ „Și noi am fost pe Conte Verde” „Un veac de fotbal românesc”, „Finala se joacă astăzi”, „Glasul roţilor de tren”,” Ar fi fost prea frumos „, „Zile și nopți”, dar poate cea mai cunoscută este cartea „Nadia“ ce s-a vândut în 300.000 de exemplare.Era regizorul unor reportaje literare sui-generis, evocând, emoționant, locurile, oamenii obișnuiți și artele. Prin puterea cuvântului bine articulat cu emoție și instantanee vizuale cu parfum de epocă interbelică sau contemporană , Ioan Chirilă a înlesnit accesul la repertoriul național al marilor glorii, transfigurând cititorul în bucuria de a fi român și contemporan cu marile legende.
Era o veritabilă enciclopedie. Avea o pregătire culturală deosebită.

„Cred că fotbalul a cucerit globul pentru că e copilăria din noi. Noi, fotbaliştii, suntem zeii. Ei, spectatorii din tribună, care ne aplaudă şi ne huiduie, sunt cei care trăiesc prin noi iluzia că ar fi putut să fie zei. Spectatorul din tribună este sincer revoltat când greşeşti un voleu şi ţi-l corectează, savant, printr-o simplă mişcare de gleznă. Dar ştiţi de ce o face? Pentru a-şi demonstra sieşi, în primul rând, că ar fi putut să fie mai mare decât tine. Această formidabilă candoare va umple întotdeauna stadioanele cu oameni de tot felul şi chiar cu filosofi sau cu matematicieni, care, obosiţi de căutări îndelungate, îi vor invidia mereu pe creatorii capodoperei imediate, Golul”,spunea regretatul Ioan Chirilă.

Povestea de dragoste

Povestea de dragoste a lui Ioan Chirilă a fost trăită alături de frumoasa actriță Iarina Demian , alături de care s-a bucurat de cea mai frumoasă realizare a vieții lui, cei doi copii: Ionuț Chirilă și Tudor Chirilă. Cei doi au împărțit frățește destinele părinților în sport și artă, Ionuț fiind antrenor de fotbal, iar Tudor actor și muzician.

Ioan Chirilă a fost și un traducător de excepție. A tradus din limba rusă, de la cărți tehnice, până la piese de teatru precum „Turnul de Fildeș” de Viktor Rozov, „Fuga” de Mihail Bulgakov, și câteva schițe de M. Zoscenko, pe care le-a dramatizat sub titlul „Când comedia era rege”. Toate s-au jucat pe scena Teatrului de Comedie din București.

„A fost cu totul special ca ziarist, dar şi ca om. Am avut norocul să-l cunosc îndeaproape, am trecut de bariera profesională şi am devenit prieteni buni. Aveam cercuri comune de amici şi eram aproape nedespărţiţi.Avea o memorie senzațională. Își amintea de exemplu faze petrecute acum 50 sau 60 de ani, o capacitate de analiză și de interpretare extraordinară a „fenomenului”. Era o veritabilă enciclopedie. A fost un artist în mijlocul unei activităţi sportive. Avea o pregătire culturală deosebită. Cânta la vioară şi la pian. Un om extraordinar, iar dispariţia sa mi-a lăsat un gol în suflet”, mărturisește unul dintre cei mai titrați fotbaliști români, Mircea Lucescu.

Fluierul final-Sfârșit de partidă
Pe 21 noiembrie 1999 a plecat la 74 de ani, să-și caute legendele în Ceruri. Nouă ne-a rămas amintirea sa ca o carte pe care timpul a lăsat un autograf „Nea Vanea” alias Ioan Chirilă. Până când fiecare vom ajunge la fluierul final, putem să aplaudăm în prelungirile unui regret și să spunem frumos, în galeria celor ce nu-l vor uita: La mulți ani, în amintire, Ioan Chirilă.