De 15 ori, Mădălina Manole!

Nu a avut timp să îmbătrânească, dar timpul trăit de ea a fost suferință, amăgiri, căutări și, în final, o singurătate deprimantă… Au trecut anii, 15, dar vestea tristă ce străbătea peisajul mass-media românesc că Mădălina Manole nu mai este în viaţă, ne întristează la aceeaşi intensitate…
Cei care au apreciat-o, dar şi cei care îi respectau condiţia artistică erau pregătiţi să îi spună La mulţi ani, în nici un caz să primească fulgerătoarea şi trista veste că „fata cu părul de foc” a îmbrăcat de ziua ei cămaşa morţii…

Articol editat de Anca Bălălău, 14 iulie 2025, 14:08 / actualizat: 14 iulie 2025, 15:33

Mădălina Manole, pe numele ei real Anca Magdalena Mircea, s-a născut pe 14 iulie 1967, Vălenii de Munte şi s-a mutat în lumea fără de suferinţă, acum 15 ani pe 14 iulie 2010.
Interpreta a moștenit pasiunea pentru muzică de la mama sa, care cânta muzică populară. În copilărie, fiind dornică să cunoască tainele chitarei, tânăra artistă ia lecții de la Ana Tetelea Ionescu, o cântăreață de muzică folk din Ploiești.

La vârsta de cincisprezece ani devine membră a Cenaclului Tineretului prahovean, condus la vremea respectivă de poetul Lucian Avramescu. Concomitent, Mădălina Manole și-a continuat studiile frecventând cursurile Liceului de Chimie din Ploiești, pe care l-a absolvit ulterior. De asemenea, Mădălina Manole a terminat Școala de controlori trafic aerian Băneasa și a lucrat timp de 4 ani în acest domeniu.
În adolescență tânăra interpretă, vrând să se afirme în planul muzical, formează împreună cu Ștefania Ghiță duetul Alfa și Beta, cu care participă la spectacolele Cenaclului Flacăra. De asemenea, Mădălina Manole devine cea mai tânără membră participantă a Cenaclului Serbările Scânteii Tineretului și concomitent colaborează cu diverși interpreți precum Victor Socaciu sau Roșu și Negru. Între anii 1982 și 1985 cântăreața urmează cursurile Școlii Populare de Artă, făcând parte din grupul care i-a avut ca mentori pe Mihaela Runceanu și Ionel Tudor. La finele anilor 1980 Dan Ștefănică îi încredințează piesa „Pentru noi nu poate fi alt cer”, care figurează pe coloana sonoră a filmului „Nelu”, în regia lui Dorin Doroftei. Cu această ocazie, interpreta joacă și primul rol într-un film.
Succesul a purtat-o pe aripile sale şi în anul 1997, s-a înfăptuit Asociația Culturală „Mădălina Manole” cu caracter cultural și umanitar.

Mădălina Manole este invitată în cele mai importante emisiuni de televiziune și radio, iar numele ei ține capul de afiș alături de artiști consacrați ai divertismentului românesc. Susține sute de spectacole organizate în România de impresari importanți ai momentului.
„Îmi aduc aminte că eram plecată cel puțin 20 de zile din 30, cât are o lună! Tot timpul făceam și desfăceam valizele, îmi era tare dor de patul de acasă, dar sălile arhipline și zecile de buchete de flori pe care le primeam, bucuria de pe chipurile oamenilor atunci când mă vedeau în carne și oase pe străzile din orașul lor, păpușile pe care mi le aduceau copiii la fiecare spectacol, autografele și scrisorile primite de la fani, melodiile cântate de ei vers cu vers, toate astea m-au făcut să uit de lucrurile mai puțin plăcute din viața mea de artist, dorul de cei dragi de acasă, articolele din presa de scandal, renunțările, sacrificiile, dieta normală a unui artist…”, declara Mădălina Manole.

A fost marea iubire a regretatului compozitor Șerban Georgescu şi recăsătorită cu Petru Mircea, alături de care are un fiu Petru Mircea Jr.
Spunea adesea: „Iubirea e cea mai importantă lecţie a vieţii. Iubirea reală, nu prefăcută, e lecţia esenţială”.
Moartea ei este lecţie pe care ar trebui să o învăţăm fiecare dintre noi, o lecţie pe care nu ne-o asumăm prea des. Nu ştiu cât de des mai avem timp să vedem umbra lacrimii pe un obraz, nu ştiu cât de des ascultăm muţenia durerii ce străbate sufletul celui de lângă noi.
Nu ştiu cât împărţim din experienţa trăită momentelor de-a fi alături de cineva fără să ne-o ceară, fără să îi fim datori, sau cât timp ne acordă cei din jurul nostru pentru a simţi că nu suntem singuri în rătăcirea clipei.
Dacă poți să iei pe cineva de mână, să-l îmbrățișezi sau doar să-l bați pe umăr, bucură-te, niciodată nu te vei simți singur.

Mădălina Manole mărturisea:
„Despre mine, pe scurt? M-am recompus sufleteşte şi merg mai departe, preţuind cu toată fiinţa mea tot ceea ce am primit şi primesc de la viaţă”!… mult prea scurta sa viaţă, sensibilitatea şi povara gândurilor poate nerostite ce aşteptau un răspuns de la cei din jur, lasă loc umbrelor regretelor într-o lume artistică aflată şi ea în impas, ce se zbate între păstrarea valorilor şi asediul poleielii ieftine a ceea ce se doreşte a însemna actul artistic.

„Fata cu părul de foc”, Mădălina Manole, nu a fost înmormântată sub binecuvântarea slujbei obișnuite de înmormântare, având în vedere moartea prin sinucidere, însă a avut parte de o slujbǎ specială pentru astfel de situații, în fața bisericii Sfinții împărați Constantin și Elena din Ploiești și apoi a fost înhumată în cimitirul Bolovani din Ploiești.
Ca o simplă şi dureroasă constatare, pornind de la ceea ce afirma artista: „Aşa cum a înţelege pe cineva presupune să îi asculţi cu răbdare povestea, tot aşa, pentru a descoperi un interpret presupune să îi asculţi muzica”, nouă nu ne rămâne decât a-i spune povestea mai departe şi a-i asculta muzica închinându-i un creştinesc gând de aducere aminte.

Marți, 15 iulie, la Romantica, de la ora 23:00 îi dedicăm un medalion muzical… de acolo de sus, Mădălina va fredona cu noi…