Un secol de la nașterea celui care a umplut Spațiul Gol al teatrului universal, Peter Brook

Cunoscutul și aproape irepetabilul Peter Brook, s-a născut pe 21 martie în Anglia și a plecat pe 2 iulie 2022, la vârsta de 97 de ani!
Este considerat cel mai important regizor de teatru postbelic, așa cum precizează dicționarele, ingenios, actor și scriitor britanic, Peter Brook a revoluționat lumea artistică devenind un reper international pentru cetățenii care aparțin spațiului artistic și un motiv de respect pentru spectatorii și cititorii săi.

Articol editat de Anca Bălălău, 21 martie 2025, 15:08 / actualizat: 21 martie 2025, 21:24

Cariera

A fost producător-regizor al pieselor lui Shakespeare și al altor lucrări dramatice, producții care au contribuit semnificativ la dezvoltarea teatrului de avangardă din secolul XX.
Și-a început cariera din anul 1945, în Anglia, la Birmingham Repertory Theatre, din 1947 la Royal Opera House și din 1962 la Royal Shakespeare Company.

A realizat multe montări de referință după piesele lui William Shakespeare, producția Visul unei nopți de vară, din 1970, fiind considerată de specialiști mai bună chiar decât piesa în sine.

Printre spectacolele sale de referință se numără Hamlet (1955), Marat/ Sade (1964), Orghast la Persepolis (1971–1972), Conferința păsărilor (1979), Furtuna (1990), Tierno Bokar (2004), Marele Inchizitor,.2004.

La sfârşitul anilor 1960, după zeci de succese, inclusiv cu numeroase piese de Shakespeare, şi după ce a regizat spectacole cu cele mai mari nume din industria teatrală – de la Laurence Olivier la Orson Welles -, Peter Brook a decis să se mute în Franţa, la Paris, unde a început o perioadă experimentală, marcată de teoria „spaţiului gol”, în calitate de director al teatrului parizian Bouffes du Nord, unde a stat peste 35 de ani.

’’Teatrul n-are a face nici cu vre-o clădire anume, nici cu un text, nici cu actorii, nici cu forme sau stiluri. Esenţa teatrului se află într-o formă de mister numit „clipa de faţă”.E foarte important să acceptăm că există mister. Atunci când omul îşi pierde simţul sacrului, viaţa îşi pierde sensul şi nu e de loc întâmplător că la originile sale teatrul a fost o . Totuşi, meşteşugul teatrului nu poate şi nu trebuie să rămână un mister. Dacă mâna care ridică ciocanul nu e sigură de ceea ce face, va lovi degetul, şi nu cuiul. Vechea funcţie a teatrului trebuie respectată, dar nu cu acel tip de respect care te adoarme. E vorba de o scară ce trebuie urcată în permanenţă şi fiecare treaptă în plus înseamnă un alt nivel de calitate. Dar unde anume se află această scară? Treptele ei sunt detaliile, cele mai mici detalii cu care vă întâlniţi clipă de clipă. Arta detaliului duce spre sufletul misterului.” mărturisea marele om de cultură, Peter Brook.

Peter Brook a dat o nouă viziune teatrului, a reușit să transmită un mesaj unic ce implică spectatorii de pe planetă , indiferent de rasa, credința sau poziția lor socială. Aș aminti punerea în scenă a celebrului Hamlet, în care două idei domină versiunea lui Brook, jucată pe un covor portocaliu cu o mână de perne și scaune. Una este ideea că Hamlet este un joc de întrebări infinite. Spectacolul începe și se termină cu cuvintele: „Cine e acolo?”
Toată lumea este fascinată de performanță, de la Hamlet, interpretat de actorul de culoare Adrian Lester, care încearcă diferite forme de „dispoziție antică” până la Polonius interpretat de Bruce Myers care simulează moartea lui Cezar și, prin urmare, anticipează propria lui înjunghiere.

Peter Brook este autorul spectacolului „Mahabharata” – o epopee de nouă ore inspirată din mitologia hindusă – a cărui premieră a avut loc în 1985 şi care a fost adaptat apoi într-un film pentru marele ecran, lansat în 1989.

Marele regizor român Andrei Șerban, spune despre Peter Brook:
’’Astăzi, singurul lucru care ne poate ajuta cu adevărat este doar ceea ce e pozitiv.“ O frază fără vârstă, pe care am auzit o de la el iar şi iar, exact aşa sau cu variaţii, parcă dintot¬deauna. Tot de la el am aflat că „în teatru avem şansa să arătăm concret că un grup poate gândi, lucra, discuta, poate simţi şi acţiona împreună. Şi pentru asta avem nevoie de exemple ce iau forma unor poveşti care să ne inspire“. Îmi vin în minte imagini ale stolurilor de păsări pe cer, care zboară armonios împreună – fiecare cu personalitatea ei, dar îndeplinindu-şi cu o inteligenţă rară rolul în reţea.’’

A primit numeroase Premii Emmy, premiul Laurence Olivier, premiul japonez Praemium Imperiale, Prix Italia etc.
Este autorul teoriei „spațiului gol”, o concepție asupra scenografiei. Explorator al creativității ființei umane, ale cărei mecanisme și forme le-a cercetat neîncetat în experimente care l-au condus la o filosofie profund personală a teatrului și a actoriei,

Tradus și în România

Peter Brook a debutat în volum cu Spațiul gol (Nemira, 2014), care avea să fie considerat de specialiști unul dintre cele mai importante eseuri despre teatru din epoca postbelică. După Spațiul gol, publicat inițial în 1968, au urmat alte volume notabile, printe care se numără Punct și de la capăt (Nemira, 2018) și Fără secrete. Gânduri despre actorie și teatru (Nemira, 2012).

După spectacole care au schimbat teatrul, gândirea despre teatru, artiștii și publicul, după volume citite azi de toți creatorii de teatru din lume, după călătorii și experimente fundamentale pentru parcursul unei arte și, în primul rând, al unei biografii personale, Peter Brook ne lasă o fabuloasă moștenire și obligația de a căuta mai departe, de a spune povestea mai departe, după cum dealtfel afirma:
„Cred că toată viaţa mea firul conducător al creaţiei n-a constat nici în idei, nici în teorii, ci în descoperirea, pe care am făcut-o foarte devreme, că teatrul are o calitate pe care o împarte cu celelalte arte până la un punct: teatrul nu este o experienţă pe care o trăieşte creatorul singur (precum pictorul în faţa şevaletului) sau împreună cu câţiva apropiaţi, ci o artă pe care o experimentează toţi cei prezenţi. «Spectacol» şi «public» sunt cuvinte care dau sens ideii de teatru ca experienţă trăită şi împărtăşită.”
Căutați…

Surse-Wikipedia, Volumul Niciodată singur de Andrei Șerban, editura Polirom, 2021.