Florin Piersic, marele la propriu și la figurat artist de teatru și film împlinește 89 de ani

Unii oameni devin legende după ce mor! Artiștii, în general, sportivii, dar și marii oameni politici. Aniversatul zilei este legendă din timpul vieții. El reprezintă zbuciumul și istețimea acestui popor, frumusețea și bucuria românească adunate sub numele de Florin Piersic. Alături de alți mari actori se bucură de aprecierea aproape unanimă a românilor.

Articol editat de Anca Bălălău, 27 ianuarie 2025, 13:11

Florin Piersic, marele la propriu și la figurat artist de teatru și film împlinește 89 de ani

O cifră nesemnicativă pentru exuberanța personalității sale, fiindcă Piersic scoate din fiecare om în parte, latura sa frumoasă, blândețea și suspinul iubirii.

Are un Har, deși viața i-a luat aproape în aceeași măsură pe cât i-a dat.
Tragedia copilăriei sale îl urmărește și azi, sora lui Florin Piersic a murit la vârsta de 13 ani. Aceasta s-a înecat în apele Prutului, după ce a sărit ca să-și salveze colega de bancă, iar părinții ei au suferit enorm.
Născut din părinți originari din Bucovina (mama, Vera Piersic, originară din Valea Seacă, tatăl, Ștefan Piersic, medic veterinar, originar din Corlata), Florin Piersic și-a petrecut copilăria în Corlata, Pojorâta și Cajvana, apoi în Cernăuți și, ulterior, la Cluj, unde a urmat Liceul de băieți nr. 3 (azi Colegiul Național Emil Racoviță). Florin Piersic a fost descoperit de către actrița și regizoarea Elena Negreanu.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București (IATC, astăzi UNATC), promoția 1957. Examenul de admitere l-a susţinut în faţa unei comisii din care făceau parte Marietta Sadova, Ana Barcan, George Vraca şi Costache Antoniu. Deşi a avut parte de dificultăţi în parcurgerea studiilor, Ştefan Piersic fiind deţinut politic, Florin a absolvit Institutul avându-i drept colegi de promoţie pe Leopoldina Bălănuţă, Ica Matache, Gheorghe Popovici Poenaru, Anatolie Spânu şi Liviu Crăciun.
La doi ani după absolvire, Florin Piersic a debutat pe scena Teatrului Național din București obținând rolul titular în Discipolul diavolului. Au urmat Tragedia optimistă, Oameni și șoareci și Orfeu în Infern, piese care au scos în evidență geniul, naturalețea și prospețimea actorului. Are o bogată activitate teatrală la Teatrul Național din București)

Cred, totuși, că în anul 1965, când regizorul Al. Finţi i-a încredinţat rolul lui Lennie din piesa „Oameni şi şoareci”, Florin Piersic a făcut cel mai mare rol pe care l-a interpretat pe scândura teatrului, un rol de referință pentru întreaga sa carieră, din păcate prea puțin analizat de critica actuală, fiind vorba de un rol de un tragism și o profunzime greu de imaginat pentru generația tânără.
Nu știu dacă este coincidență sau nu, dar tot pe 27 ianuarie este și Ziua Internațională a Comemorării Victimelor Holocaustului și spun acest lucru fiindcă tatăl aniversatului nostru a scris o poveste reală care i-a marcat viaţa lui Florin Piersic, poveste ce a avut loc în timpul Holocaustului. Tatăl său a adăpostit în abatorul pe care îl deţinea şase familii de evrei, timp de şase luni de zile, perioadă în care le-a hrănit şi protejat. Când situaţia le-a permis familiilor să părăsească abatorul, ele s-au dus în Israel şi au sădit un pom în Grădina Ghetsimani pe care au pus o plăcuţă cu inscripţia: „Doctorul Ştefan Piersic, profesorul din Cernăuţi, ne-a salvat viaţa ţinându-ne în casa lui şase luni de zile”.
Tocmai pentru că tatăl său a salvat vieţile atâtor oameni, Florin Piersic a fost chemat în Israel de prim-ministrul Israelului, Beniamin Netaniahu, care i-a oferit medalia onorifică a Israelului şi Ierusalimului.
Toate amintirile sale le-a strâns în cartea ”Viaţa este o poveste”.

Pe lângă cariera teatrală, Florin Piersic începând cu anul 1960 joacă în filmele „Aproape de soare”, şi în „Flăcăul şi focul”, urmate, un an mai târziu, de rolurile din „Celebrul 702” şi „Drum nou / Lada cu zestre”, de Mihai Iacob. În anul 1962 joacă în „S-a furat o bombă”, în 1963 în „Paşi spre lună” şi în anul 1965 în „De-aş fi… Harap Alb”.

Pe plan personal, în anii ’60, Florin Piersic se căsătorește cu actrița Teatrului Mic, Tatiana Iekel, care i-a dăruit și primul copil, pe Florin Piersic Jr. În anul 1967 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a, „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”. Din cariera sa cinematografică de excepţie, mai enumerăm rolurile din „Tunelul” (1966), „Frumoasele vacanţe” (1967), „Columna” (1968), „Mihai Viteazul” (1971) şi „Haiducii lui Şaptecai” (1971).

Însă personajul care a rămas definitoriu în memoria spectatorilor şi admiratorilor săi este celebrul Mărgelatu, dar sunt notabile şi personajele Anghel Șaptecai, sau haiducul Grigore Pintea. Remarcabile sunt, aşadar, rolurile sale din peliculele „Drumul oaselor” (1980), „Trandafirul galben”(1982), „Misterele Bucureştilor” (1983), „Masca de argint” (1985), „Colierul de turcoaze” (1986) şi „Totul se plăteşte” (1985).
În anii ’80 înregistrează, alături de Angela Similea, o piesă foarte cunoscută în acei ani – ”Nufărul alb”. Tot alături de solistă avea să joace rolul Zmeului în filmul muzical ”Rămășagul”, regizat de Ion Popescu Gopo, dar şi în musicalul ”Corina” de Edmond Deda, după ”Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian.
A doua soție a fost tot o actriță, Anna Szeles, alături de care a devenit tată pentru a doua oară, în anul 1976, însă în anul 1985 Anna Széles a cerut și a obținut divorțul și s-a mutat în Ungaria, luându-l cu ea și pe fiul lor, Daniel. În anul 1993, după o relație de 7 ani, Florin Piersic s-a căsătorit cu Anna Török, originară din Cluj.

În decembrie 2006, Florin Piersic şi-a lansat la Cluj-Napoca DVD-ul „Omul cu 100 de chipuri”, cu înregistrări şi un interviu realizat de TVR Media. Actorul a fost decorat la 30 mai 2002 cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru prestigioasa carieră artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.

După Revoluţia din anul 1989 a mai apărut în filmele „Donau, Duna, Dunaj, Dunav, Dunărea” – în 2003, „Fix Alert” – în 2005 şi „Eminescu versus Eminem”, în acelaşi an, 2005. Din anul 2008 este cetăţean de onoare al Municipiului Oradea. De-a lungul timpului, Florin Piersic a primit acest titlu al mai multor orașe precum: Bacău, Cluj-Napoca, Caracal, Sighet, Suceava, Baia Mare, București sau Galați.
În anul 2009 Florin Piersic înregistrează un disc de autor la casa de discuri OVO MUSIC – „Florin Piersic Hoinărind printre amintiri în lumea muzicii lui Dan Iagnov”. Toate cele 10 melodii sunt compuse de Dan Iagnov, iar versurile sunt scrise de Dan Iagnov şi Andreea Andrei.
Şi tot în 2009, Piersic a primit Premiul pentru întreaga carieră în cadrul festivalului de film Transilvania, dar şi Medalia de Aur a Artelor Transilvane.

În 26 ianuarie 2011, cinematograful „Republica” din Cluj-Napoca a fost redenumit în cinematograful „Florin Piersic”, iar în interior a fost deschisă şi cafeneaua „La Mărgelatu”.
În anul 2011, Cocor, Teatrul Metropolis şi Asociaţia de Turism a Municipiului Bucureşti au organizat lansarea proiectului „Walk Of Fame”, în cadrul căruia actorul Florin Piersic a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului, în spaţiul dedicat artiştilor români.
La 10 decembrie 2012, prin decretul președintelui Nicolae Timofti, actorului i s-a acordat cetățenia Republicii Moldova, după ce Florin Piersic a adresat o scrisoare președintelui moldovean motivând solicitarea prin faptul că acolo este primit foarte bine de oameni și se simte iubit, iar tatăl lui a activat, în calitate de medic veterinar, atât în Bucovina cât și în Basarabia, la Cernăuți, respectiv Soroca.
Florin Piersic, așa cum scriam la început este o legendă în viață, îi suntem contemporani și îi transmitem prețuirea noastră într-un sincer La Mulți Ani!
Laudatio, Maestre!

Sursa foto: FB Florin Piersic

Graphic editor: Robert Loliceru