Serghei Esenin – un cântec poetic, neterminat!

L-am asemuit cumva cu Nicolae Labiș, sau cu Paul Celan, o aripă ce și-a căutat trupul izgonit din Rai… Un vers din poesia unei lumi care l-a iubit și l-a despuiat de zbor…

Articol editat de Anca Bălălău, 28 decembrie 2024, 20:25

În scurta sa viață, 30 de ani, Esenin a fost un amestec de frumoasă nebunie și geniu artistic, un suflu care este simțit și astăzi prin forța mesajului său poetic. A văzut lumina zilei într-o familie modestă de țărani ruși, începând să scrie poezii la vârsta de 9 ani, devenind astfel copilul minune al literarturii ruse.
Serghei Alexandrovici Esenin, poet liric rus celebru, s-a născut pe 4 octombrie 1895,Konstantinovo, Imperiul Rus şi s-a sinucis pe 27 decembrie 1925, în Angleterre Hotel, Leningrad, acum 99 de ani.
Nonconformist, Serghei Esenin nu s-a supus niciunei rigori, nici măcar celei bolșevice, pe care la început o susținuse. A fost căsătorit de 5 ori și a trăit o scurtă și ieșită din tipare iubire cu la fel de nonconformista dansatoare americană, Isadora Duncan.

Căsnicia cu Isadora Duncan a durat doar o scurtă perioadă și, în mai 1923, s-a întors la Moscova. Aici,a avut o relație cu actrița Augusta Miklașevskaia și se crede că s-ar fi căsătorit cu ea printr-o ceremonie civilă de îndată ce a obținut divorțul de Isadora Duncan. Relația lui Esenin cu Galina Benislavskaia s-a sfârșit tragic: la un an după moartea lui,27 decembrie 1925, ea s-a sinucis la mormântul acestuia.
Ultimii doi ani din viața lui Esenin au fost plini de rătăciri constante și comportament de alcoolic, dar a continuat să scrie opere poetice de calitate.

În primăvara lui 1925, un Serghei Esenin foarte aerian o cunoaște și se căsătorește cu a cincea soție, Sofia Andreievna Tolstaia, o nepoată a scriitorului Lev Tolstoi. Ea a încercat să îl ajute, dar Esenin a suferit o criză mentală și a fost spitalizat vreme de o lună. Cu două zile înaintea externării de Crăciun, și-a tăiat venele de la mână și a scris un poem de adio, cu propriul sânge, după care s-a spânzurat de țevile de la încălzire de pe tavanul unei camere a hotelului „Anglia” din Sankt Petersburg.

Serghei Alexandrovici Esenin a fost și rămâne poetul fără vârstă, un Hamlet tragic care, deși ar mai fi avut multe de scris, multe de făcut a plecat la vârsta de doar 30 de ani, la granițele de la care nici un om, bun sau rău nu se mai întoarce.

’’ ’’Focul vânăt e gonit de vânt,
Zările-au uitat să mă mai doară…
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară
În dorinţi încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.
Toţi suntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fagii frunzele deşarte…’’
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.’’
În 1995, la o sută de ani de la naşterea poetului, a fost inaugurat Muzeul „Serghei Esenin” din Moscova. Expoziţia principală, care acoperă viaţa şi cariera celui mai citit poet rus din întreaga lume (conform UNESCO), a fost creată de un grup de voluntari şi, apoi, prezentată Moscovei. Muzeul a fost deschis la singura adresă oficială a poetului la Moscova, care a fost înregistrată din 1911 până în 1918. Clădirea a devenit muzeu oficial de stat în 1996, conform https://esenin-museum.ru.