Campania umanitară ”Muzică pentru Viață” schimbă finalul poveștilor triste
O știam de ceva timp, ne întâlneam matematic și săptămânal pe stradă, ne salutam zâmbind și câteodată ne făceam și câte un compliment. Cu trecerea anilor întrebările au crescut de la ‘’unde este studenta fiica dumneavoastră’’ la ‘’băiatul este la Cluj?’’
Timpul și-a luat vămile, izolarea post pandemică ne-a pus absențe mari și am revăzut-o pe Cecilia avea părul castaniu și ceva mai lung decât de obicei, ne-am întâlnit de această dată la un cabinet de cosmetică, își făcea niște îmbunătățiri, mi-a zis zâmbind cumva trist. Își tatua sprâncenele și simțind nevoia să o îmbrățișez ( după moartea mamei am acest sentiment) am realizat că purta perucă și genele îi lipseau.
Articol editat de Anca Bălălău, 16 decembrie 2024, 13:19
Am încercat să-mi gestionez șocul, dar mi-a spus:
‘’Sunt obișnuită, nu vă jenați, de aceea nici nu mai ies pe stradă, știam că aveți programare și v-am așteptat, parcă îmi era dor.Știu că Radio Reșița face Campania Umanitară ‘’Muzică pentru Viață’’ pentru cei ca mine și aș vrea să donez și eu, aștept pensia și donez… pentru mine e prea târziu, dar pentru cei care încă nici măcar nu-și imaginează că nemilosul cancer i-ar putea distruge pe ei, pe familiile lor, pe cei dragi lor, este vital. Eu nu mi-am permis să lupt cu boala făcând naveta la Timișoara, poate aș fi avut mai multe șanse…
Știți ce-mi dați voi, acum la final de drum, Stima de Sine, fiindcă mă faceți să nu mă mai simt ca un condamnat la moarte, ci ca un soldat care este decorat pentru curajul pe câmpul de luptă.Vă mulțumesc…’’
Cecilia, prietena mea din anotimpurile acestui destin m-a privit demn și mi-a șters o lacrimă.Pentru prima oară am plâns după moartea mamei, nu știu de ce un plâns amestecat cu iubire și durere, iar lacrimile aveau gust de cireșe amare din dulceața făcută ani la rând de mama…
Pentru o clipă, Cecilia m-a atins cu aura cu care magii au întâmpinat Pruncul Iisus-Smirnă, Aur și Tămâie…pentru că din acea iesle va străbate lumea speranța că fiecare dintre noi putem pune în călușul lacrimilor un gând, o îmbrățișare și o speranță pentru ea și cei ca ea, prietena mea Cecilia!
Vă mulțumesc, celor care o salvați, o iubiți și dăruiți pentru oricine care seamănă cu Cecilia!
