In memoriam, Adrian Păunescu!

Adorat, contestat, iubit și hulit, Adrian Păunescu rămâne în istoria culturii române un punct de reper pentru toate generațiile născute în limba și literatura română. Un punct de reper a cărei unicitate îi dă dreptul la veșnicie.

Articol editat de Anca Bălălău, 5 noiembrie 2024, 16:06

Din păcate, inima omului Adrian Păunescu a încetat să bată vineri, 5 noiembrie 2010, la ora 7:15 la Spitalul de Urgență Floreasca din București, unde fusese internat la 26 octombrie 2010 cu probleme cardiace, renale, hepatice și respiratoria. Au trecut 14 ani…

Poet, publicist şi om politic, Adrian Păunescu s-a stins din viaţă la vârsta de 67 de ani. Este unul dintre cei mai prolifici autori contem-porani, a debutat în anul 1960 şi a condus ulterior revistele „Flacăra” şi „Totuşi, iubirea”. Ani la rând, a organizat Cenaclul „Flacăra”, formă de exprimare care a influenţat generaţii întregi.
Adrian Păunescu – născut la 20 iulie 1943, în Copăceni, judeţul Bălţi, Basarabia, în prezent Republica Moldova – a fost poet, publicist şi om politic. Păunescu şi-a petrecut cea mai mare par-tea copilăriei la Bârca, în judeţul Dolj, şi a absolvit ColegiulNaţional „Carol I” din Craiova, ulterior studiind filologia la Universitatea din Bucureşti.

A debutat ca poet în 1960, iar din 1973 a condus revista Flacăra,din fruntea căreia a fost destituit în iulie 1985. Pretextul a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacăra din Ploieşti din iunie 1985, însă Adrian Păunescu devenise cunoscut şi pentru criticile la adresa puterii, un exemplu fiind poemul „Analfabeţii”, publicat în 1980, în Flacăra.

Între anii 1970 şi 1980, Păunescu a devenit o figură importantă în presa românească. Cenaclul Flacăra, pe care l-a înfiinţat, şi revistele pe care le-a coordonat au exercitat o atracţie indiscutabilă asupra tineretului şi a vieţii publice din România.
Zecile de volume de poezie ale lui Adrian Păunescu, însumând peste 300.000 de versuri, așadar depășind cea mai întinsă epopee a lumii, Mahabharata (215.000 de versuri), realitate lirică fără ase-mănare, nu numai în istoria literaturii române, ci și în literatura uni-versală, creează impresia / certitudinea că ne aflăm în fața unei impresionante uzine de poezie, a cărei „producție”, potrivit con-cepției păunesciene despre misiunea poetului și a poeziei, înseamnă „armonie în sălbăticie”.

Poetul trebuie să fie în stare de orice sacrificiu, pentru Patria sa, pentru semenii săi, să-și uimească mesianic poporul prin biruințele sale:
“Dacă mi-aș da pentru gloria țării o mână, / Poate chiar mâna dreaptă cu care scriu, / Poate numai atunci v-ar fi limpede într-un târziu / Cine sunt și ce-nsemn în cultura română”.

Adrian Păunescu, ca parlamentar, a făcut legi pentru scriitorii ajunși la pensie, a fost o voce care a bucurat și a supărat pe măsură. De multe ori învinuit fără motive, Păunescu și-a ocupat un loc incon-testabil în istoria poporului român. Uneori genial, alteori doar uman, a lăsat o zester literară ce nu poate fi ignorată.

Pe plan personal a fost un romantic incurabil:
„La 18 ani, ne-am dus şi ne-am căsătorit. Simplu”, mărturisea Adri-an Păunescu despre prima sa iubire și soție timp de 15 ani, Con-stanța Buzea. În 1967 şi în 1969 aveau să se nască cei doi copii, Ioana şi Andrei.
Constanța Buzea, poeta și mama copiilor lui Adrian Păunescu, a plecat acum 6 ani, pe 31 august 2012. Este reprezentanta poeților neomoderniști.

Fiul lor, Andrei Păunescu a compus un cântec în care îi păstrează împreună- „Haide mamă, haide tată mai priviți-mă odată și pe urmă dacă-i bine să mă faceți tot pe mine… eu vă duc pe sânge- este o idee care revine în poezia noastră”.
De pe patul de spital, poetul Adrian Păunescu a onorat promisiunea făcută ascultătorilor Radio Reşiţa şi a realizat luni, 1 noiembrie, emisiunea “Cu emoţie”, la Radio Reşiţa.
Poetul a recitat în premieră versurile create cu doar câteva ore în urmă: “Poem cardiac cordial.” A fost un efort admirabil din partea poetului Adrian Păunescu de a vorbi în direct chiar din salonul de reanimare al secţiei de chirurgie cardiovasculară a Spitalului Flore-asca din capitală.

Fiul său, Andrei Păunescu își amintește:
„Pe la ora 16.30, mi-a spus să iau o hârtie, să facem sumarul pentru emisiunea sa de la Radio Reșița. Mi-a spus să-i fac propuneri de piese, dar, înainte de toate, văzându-mă cum îi stau în față, pe scaunul de lângă pat, cu pixul și hârtia gata de scris, mi-a spus: „Hai să-ți dictez două strofe, trei!” și a și în-ceput, ca niciodată de rar, să spună versuri: „De-aicea, de pe patul de spital…”

Mi-a dictat cele șase strofe în 35 de minute, cu pauze lungi. Mult timp, față de viteza cu care scria altădată. La ultima stro-fă, mi-a cerut părerea, dacă să spună „pâine și dreptate” sau „minima dreptate”. I-am spus că mi se pare mai bine „minima dreptate” și mi-a dat credit. ”… În alte dăți, dacă îi spuneam că o variantă e mai slabă decât alta, lua partea propriului vers care nu convinsese și îl alegea ostentativ, din solidaritate cu posibilele puncte mai slabe ale operei sale, neacceptând că poate scrie uneori mai bine, alteori mai puțin bine”.

Maestrul şi-a exprimat recunoştinţa faţă de toţi ascultătorii care i-au fost alături şi şi-au dovedit ataşamentul trimiţând mii de mesaje de apreciere şi încurajare.
De la un cardiac, cordial:
” De aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă
Consider că-i un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă
Mă monitorizează paznici minimi
Din maxima profesorului grijă
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai atingă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind
Cu cine ştie ce bolnav aicea
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei!
Păziţi-vă şi inima şi gândul!
De nu doriţi să vină anii grei
Spitalul de Urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial
De-a dreptul cardiac, precum se ştie
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani
Eu însumi sunt mai omenos în toate.
Dă-mi, Doamne, viaţă încă nişte ani
Şi ţării mele minimă dreptate!”

La Radio România Reşiţa, regretatul poet a făcut în decurs de 5 ani o emisiune cu momente de rară fineţe şi erudiţie, ce au rămas în memoria inimilor noastre!