Centenarul Ion Voicu – Mari artiști care au debutat la Radio România

8 octombrie este Ziua Muzicianului Rom din România.
Pe 8 octombrie 1923, la București se năștea Ion Voicu, cel ce avea să fie un celebru violonist român, care avea să devină solistul Orchestrei Radio şi totodată cel care i-a atras atenţia lui George Enescu, acesta oferindu-i câteva lecţii în casa lui de la Sinaia. Întâlnirea tânărului de 18 ani cu Enescu a avut loc în anul 1943, când muzicianul l-a ascultat în vila sa „Luminiş”, de la Sinaia.

Articol editat de Anca Bălălău, 8 octombrie 2023, 16:27

„În ceea ce priveşte tehnica, mult nu mai rămâne de făcut”, a spus marele compozitor; şi pentru ca Voicu, până atunci îndrăgostit de romantici, să-şi desăvârşească interpretarea, i-a recomandat în repertoriu sonatele lui Mozart, ale lui Beethoven, concertul de Brahms.

Întâmplarea face ca tot pe 8 octombrie, dar cu patru ani înainte, să se fi născut și “lordul muzicii populare românești”, Ionel Budișteanu, pe numele său real Nae Ion Voicu, văr primar cu marele violonist Ion Voicu.

Ion Voicu s-a născut pe 8 octombrie 1923 la București, într-o familie de muzicieni: bunicul său, Nicolae Voicu, fusese violoncelist, iar tatăl său, Ștefan Voicu, a cântat la vioară și contrabas. Nu doar Ion Voicu, ci și frații săi au îmbrățișat cariere artistice, Marian și Mircea Voicu alegând pianul, iar Gheorghe Voicu, contrabasul.

Pe la vârsta de 4-5 ani, după cum avea să povestească mai târziu, Ion își dorea să primească o vioară mică, iar de Paște chiar avea să capete un asemenea cadou. Încântat peste măsură micuțul nu s-a desprins toată ziua de vioară, iar până seara deja reprodusese toate melodiile pe care le cunoștea. Impresionată de talentul lui, dar mai ales văzându-i perspectivele de bun muzician, mama lui Ion Voicu i-a luat profesor de vioară un student de la Conservator. La șase ani, Ion Voicu a început studiul viorii. Cu studentul de la Conservator, micul Ion a studiat câțiva ani, până când tânărul profesor s-a declarat depășit de micul său elev și le-a recomandat părinților să-i găsească un profesor mai bun.

La 14 ani dă examenul de admitere la „Academia Regală de Muzică”, unde a intrat direct în anul V.
Fiind admis la Academia Regală de Muzică din București, a reușit să absolve cursurile, care durau șapte ani, în doar trei ani, în 1940. Profesor și îndrumător i-a fost Constantin Niculescu.

Primul său loc de muncă a fost cel de violonist în Orchestra Națională Radio, dirijată de celebrul dirijor olandez Willem Mengelberg. Mengelberg nu a fost mulțumit la început de el și i-a cerut lui Ion Voicu să-și părăsească locul din orchestră și să poftească afară: violonistul cunoștea foarte bine lucrarea pe care o repetau, se plictisea și se foia pe scaun.

Directorul de pe atunci al Orchestrei Radio era renumitul Theodor Rogalski, care a intuit uriașul pontențial al tânărului Ion Voicu și l-a sprijinit, rugându-l pe Mengelberg să accepte să-l audă cântând o piesă. După ce Voicu a interpretat căteva partituri de Bach, Beethoven și Mendelssohn Bartholdy, Mengelberg a spus: „Acum înțeleg, el nu e făcut să fie component al unei orchestre. Este făcut pentru o carieră solistică.”

A devenit solistul acestui ansamblu, uimind criticii acelei vremi. La unul din concertele sale a atras atenția lui George Enescu, care i-a oferit lecții gratuite. În anul 1946, Yehudi Menuhin a organizat la București un concurs muzical, iar Ion Voicu a obținut primul loc. Din 1954, Ion Voicu a studiat la Conservatorul Ceaikovski cu violoniști celebri ca George Enescu și David Oistrakh. În cei 50 de ani de carieră, Ion Voicu a susținut sute de concerte în întrega lume: la Paris, New York, Londra, Roma, Viena, Tokyo sau Berlin.

Cele peste 100 de LP-uri și CD-uri cu înregistrări ale concertelor sale i-au adus faima peste tot. De la opere uitate și readuse în actualitate, până la lucrări noi, scrise special pentru el de compozitori români și străini, din repertoriul lui Voicu nu a lipsit nimic. A cântat alături de Yehudi Menuhin, David Oistrakh, Leonid Kogan sau Igor Oistrah.

Statul român i-a dat maestrului în folosință o vioară „Stradivarius”, fabricată în 1702, care a aparținut lui Joseph Joachim.
Vioara Stradivarius a fost achiziționată de statul român, în 29 august 1956, de la firma Henry Werro, la prețul de 80.000 de franci elvețieni. La 7 septembrie 1956, Ministerul Culturii și maestrul Ion Voicu au încheiat un contract de comodat care avea ca obiect darea în folosință a viorii. Contractul de comodat a încetat în 1986, când Ion Voicu a restituit instrumentul Filarmonicii „George Enescu”. Ulterior, vioara a ajuns în posesia Muzeului Național de Artă al României.

Într-un interviu acordat în 1968, violonistul mărturisea:

“Publicul are foarte mare influenţă asupra calităţii concertului. Capacitatea lui de a trăi muzica o simţi şi te stimulează. Dar artistul, când iese în scenă, are starea lui sufletească, dispoziţia lui, pe care şi-o impune sieşi şi o impune şi publicului. Desigur, aplauzele nu-mi displac. Cine ar putea spune asta? Mă bucur însă mai mult atunci când ştiu că am cântat bine, pentru că publicul aplaudă adeseori numai numele. Când vine un artist mare, sala ascultă cu alte urechi, parcă mai atente. Se pare însă că tocmai atunci e mai puţin lucidă. Auzi spunându-se: Vai ce frumos a cântat, deşi artistul nu a făcut nimic deosebit. E drept că publicul e azi mai divers şi că asta duce la o anumită îndepărtare de muzică. Sala de concert nu se va goli însă niciodată”.

Ion Voicu a fost directorul Filarmonicii „George Enescu” din București timp de zece ani. A contribuit la crearea „Orchestrei de Cameră” în 1969 cunoscută în întreaga Europă și prezentă la cele mai importante festivaluri muzicale internaționale.

„Ion Voicu a fost un reprezentant strălucit al artei muzicale româneşti în cele mai prestigioase centre culturale ale lumii, fiind considerat pretutindeni unul dintre marii violonişti ai veacului. Unicitatea expresiei sale muzicale, desăvârşita artă a frazării şi a sunetului, tehnica particular strălucită constituie totodată o continuare a tradiţiei unei pleiade de înaintaşi, printre care se numără şi maeştrii ce au contribuit la formarea sa, George Enescu şi, mai ales, David Oistrach.” – Prof.univ.dr. Grigore Constantinescu

Violonistul Ion Voicu a urcat la cele sfinte pe 24 februarie 1997 la București, la vârsta de 73 de ani.

Muzicianul Alexandru Tomescu a câștigat în 2007 dreptul de a cânta, până în 2023, pe Vioara Stradivarius (Lukens sau Eldler-Voicu), în urma unei serii de trei concursului organizate de Ministerul Culturii și de Filarmonica „George Enescu”.

Foto Institutul Cultural Român