Florian Pittiș, alintat „Moţu” ar fi împlinit 80 de ani

Motto:”Nu te întreba de ce are lumea nevoie. Întreabă-te ce te face fericit, apoi fă-o. Lumea are nevoie de oameni fericiți.” Antoine de Saint Exupery. Ne-a făcut fericiți prin teatru, prin muzica lui, prin erudiția și modestia din care era alcătuit. Povestea aceasta poartă un nume-Florian Pittiș… astăzi ar fi împlinit 80 de ani pământeni, dar pe 5 august 2007, la ora 15:15, pleca undeva numai de el știut, lăsându-ne cu mâna întinsă ca a Regelui Lear, mai săraci cu o insulă locuită de proverbiala sa înțelepciune: „Nu uitați, astăzi este prima zi din restul vieții voastre! Trăiți clipa!”
A cucerit prin erudiție, modestie și timiditate. Asemeni lui Ștefan Iordache, vocea sa avea o rezonanță aparte, vocea de la Teleenciclopedia…vocea care trecea dincolo de cuvânt, vocea sa era o stare de frumos.

Articol editat de Anca Bălălău, 4 octombrie 2023, 19:34

Din câte se cunoaşte, numele său de familie a ajuns să fie scris cu doi de „t” dintr-o greșeală a angajatului stării civile, care pur şi simplu a completat eronat certificatul său de naștere.
La vârsta de 4 ani, cel alintat – de toţi, începând cu bunica sa din partea tatălui –„Moţu”, a debutat pe scena Teatrului Savoy în spectacolul „Congresul puştilor” de Saşa Georgescu şi I. Avian, în rolul „Ciuculeţ”, în compania altor tineri interpreţi ca Flavia Buref, Ileana Cotrubaş sau Alexandru Lulescu.

A frecventat grădiniţa în limba română, dar şi cea de la „Maison des Français”, unde înregistrează primul mare „succes” muzical, el interpretând „Pe Mureş şi pe Târnave”, îmbrăcat fiind în costum popular.
În clasa a IV-a a pus în scenă actul III din „O scrisoare pierdută”, de Ion Luca Caragiale, repartizându-şi rolul cetăţeanului turmentat.
Ca liceean, la „Gheorghe Lazăr”, se întâlneşte cu neuitatul actor Petre Gheorghiu, care era conducător al cercului dramatic al elevilor – din care mai făceau parte viitori actori, ca bunul prieten Mihai Stan, Dan Tufaru, Marina Maican, Alinta Ciurdăreanu, Aimee Iacobescu şi alţii.

În anul 1956 începe să frecventeze restaurantul „Ceahlăul”, care se afla în colţul străzii pe care locuia, şi unde era o formaţie extraordinară, care cânta „Rock Around the Clock”, al lui Bill Haley, la acordeon, ţambal şi la nai. Era momentul în care începea marea sa pasiune pentru muzica rock.
În 1958, a făcut figuraţie în spectacolul „Omul cu mârţoaga”, la Teatrul Naţional din București.

La examenul de admitere de la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti nu reuşeşte, din cauza unor probleme de dicţie.
Despre marea sa iubire, Teatrul, mărturisea: „Am făcut teatru inconştient, de la patru ani. Conştient, din 1961, când am terminat liceul şi am căzut la examenul de admitere la Institut. Am devenit electrician la Teatrul „Bulandra’’. Stăteam de dimineaţa pînă noaptea în teatru, asistam la repetiţiile conduse de Liviu Ciulei sau de Lucian Pintilie, îi vedeam muncind pe marii actori ai acestei scene. Atunci am învăţat tot ceea ce ştiu astăzi şi atunci m-am molipsit de pasiunea nebună pentru acest mod de a exista: să-ţi trăieşti orele, zilele şi nopţile în funcţie de clipele în care eşti pe scenă”.

A lucrat la Teatrul Municipal „Lucia Sturza-Bulandra”, colaborând cu regizori de renume precum Liviu Ciulei, Andrei Șerban, Alexandru Tocilescu, Sanda Manu, Dan Micu. A tradus și a regizat piese de teatru.
„George Constantin mi-a contrazis teoriile. Nu contează ce faci tu în scenă, important este ca spectatorul din sală să plângă sau să râdă. Îl vedeai pe George care trecea prin scenă diurn, senin. Erau trei-patru momente când apăsa pe pedală şi, în sală, li se făcea pielea de găină. Momentele acestea erau ca nişte piloni care susţineau restul, şi ţie, care-l priveai, îţi luminau întregul”, îşi amintea artistul.

Pe la jumatatea anilor ’70, un trio format din Anda Călugăreanu, Florian Pittiş şi Dan Tufaru, sub bagheta marelui dispărut la cutremurul din 1977 Alexandru Bocăneț, însenina şi înviora la TV serile monotone ale românilor. Acele momente de aur din istoria televiziunii române se pot revedea cu multă placere, astăzi, toți patru fiind dispăruți dintre noi.

Din anul 1992 a făcut parte din formația Colibri. Semnează cronică muzicală în diverse publicații, iar în anul 1998 devine directorul Canalului Tineret al Radiodifuziunii Române, urmând ca apoi să devină redactor-șef al postului de radio Radio 3net, primul post public de radio din lume care a emis exclusiv pe Internet, post care astăzi îi poartă numele.
Regizorul Constantin Moruzan a fost cel care l-a invitat pentru prima dată la Radio, pentru a interpreta un rol alături de marele George Calboreanu, iar apoi, în 1965, a participat la serialul radiofonic “Cosma”, adaptat după romanul lui Panait Istrati, în regia lui Dan Puican. Au urmat peste 40 de ani de evenimente la Radiodifuziune, în 1973, la 13 august, Florian Pittiş a devenit prezentatorul “Clubului Curioşilor”, de la fostul Program 3, apoi a realizat “Pittiş Show” – prin care adus o contribuţie notabilă la popularizarea muzicii pop-rock, iar după Revoluţie, alături de Camelia Stănescu, a realizat emisiunea “Declaraţie de iubire”, la Radio România Cultural.

În anul 1998, i se oferă funcţia de director al postului România Tineret, şi, după o perioadă de gândire, îşi preia postul la 1 decembrie 1998. La 16 noiembrie 2004, Radio Romania Tineret se transformă în Radio3net, un post cu emisie pe Internet, un proiect al lui „Moţu”. Se schimbă modul de lucru, concepţia şi aparatura. Se formează asfel o comunitate online, în care ascultătorii sunt tot mai prezenţi, iar unii dintre ei au devenit chiar realizatori de emisiuni.
„

Moţu” şi echipa sa, din care făceau parte, în acel an, 10 angajaţi şi 10 colaboratori, a pornit astfel în descoperirea unui tărâm neexplorat pe atunci în România.
La festivitatea de lansare, Florian Pittiş a renunţat la unele din şuviţele sale rebele, aşa că, în loc de panglică de inaugurare, i-a fost tăiat părul. După ce s-a negociat cât de mare să fie „pierderea”, Ducu Bertzi a făcut onorurile.

’’4 octombrie. Florian Pittiș – 80 de ani. Încă o aniversare în absență.
Ai scris nenumărate pagini în viețile multor oameni care te-au întâlnit, te-au admirat, te-au aplaudat, te-au iubit și încă te mai iubesc.
De ziua nașterii tale am consemnat o singură pagină, scrisă și aceea de fapt, tot de tine, ‘’scrie soția lui,Anda Niculina Pittiș, pe pagina sa de socializare .

„Vrei să fii fericit? Dacă eşti pregătit să suferi, iubeşte!” , spunea Florian Pittiș. Noi, din Banatul de Munte îl iubim, îl amintim spunându-i povestea an de an cu prețuire, cu tristețe, cu dor… pentru că a fost irepetabil și ne lipsește și, da încă îl mai iubim pe artist.