Adam Puslojić și Nichita Stănescu sunt împreună în Raiul Poesiei!

S-au născut în aceeași lună,martie,unul pe 31, celălalt pe 11, ani diferiți și au plecat tot în aceeași lună, decembrie! Unul pe 13, celălalt pe 31…s-au jucat cu calendarul vieții și al morții și acum Dumnezeu i-a reîntâlnit în Raiul Poesiei-Nichita și Adam!

Articol editat de Anca Bălălău, 1 ianuarie 2023, 11:45

Anul 2022 ne-a mai furat un suflet-Adam Puslojić!

Adam Puslojić este născut pe 11 martie 1943 cu destinul de poet și traducător sârb, membru de onoare al Academiei Române din anul 1995.
Adam Puslojić a tradus aproape toţi scriitorii români și sârbi, dintre care traducerile lui Nichita Stănescu predomină.L-am întâlnit la Belgrad, am vorbit despre Nichita, despre poesie și despre prietenie. Iubea România și pe români și spunea cu sinceritate-”Eu visez că sunt român”!

”Nichita Stănescu e primul răstignit al poeziei române… și el a fost un fel de Cristos” mărturisea Adam din Serbia şi România, omul de cultură, prietenul şi marele duhovnic al poetului Nichita Stănescu, Adam Puslojić!
Despre întâlnirea cu Nichita, mărturisea- L-am întâlnit în 1967, când mi-a apărut primul volum de versuri în limba sârbă. Cu un an înainte îi dădusem un volum al lui Vascopopol, la București, pe care el l-a tradus și a apărut în vestita colecție ”Cele mai frumoase poezii”. Ciudată e însă viața și un simbol nemaipomenit că eu am debutat ca poet și ca traducător în 1963, am publicat 4 poeme de-ale mele într-o revistă studențească și 4 traduceri din Nichita Stănescu din volumul său, ”Sensul iubirii”, ”Pe câmpul de piatră” și încă trei poeme. Eu am împărțit pagina cu un mare poet modern de-al nostru, cu care, pe parcurs, m-am împrietenit, Brian Petrovici, iar Nichita a împărțit pagina cu marele poet rus, Alexandr Boc. El fiind după mama Tatiana rus, i-a rămas în destin bunicul rus Nichita și bunicul român Hristea a dispărut. A fost botezat la biserică Nichita Hristea Stănescu. Pentru că eu am fost declarat primul Cetățean de onoare al orașului Ploiești, am crezut că sunt primul din Serbia sau din străinătate, dar nu, în total, după al doilea Război Mondial, adică prin Nichita, prin Caragiale, prin Geo Bogza, prin Eugen Simion, adică prin toți ploieștenii cu care eu am avut de-a face în viață.

În nicio altă țară decât Serbia nu apare Nichita Stănescu tradus în nouă volume, începând cu ”Necuvintele” din 1969, până la ultima ”Numai viața mea”, pe care, din păcate nu a mai văzut-o, pentru că a murit în 13 decembrie iar cartea a ieșit de sub tipar în ianuarie anul următor, adică 1964.’’
’’Ultimul autoportret scris de Nichita a fost tot la Belgrad și sună așa ”Eu m-am născut după ce am murit. După ce am murit m-a înfiat cuvântul. Eu? Care eu? Adam Eu” A fost cu două luni înainte de a muri, este un film care rulează acum pe youtube’’, mi-a mărturisit de parcă Nichita era de față.
Adam Puslojić rămâne epicentrul unei prietenii, un fel de mesager al Lui Dumnezeu în memoria lacrimilor care au traversat Dunărea între cele două maluri.
Astăzi, a plecat să-l îmbrățișeze pe Nichita.

Ultima sa reverență pentru prietenul său, a fost deschiderea la Belgrad a Casei Nichita Stănescu, în timpul Târgului de Carte din capitala Serbiei, în luna octombrie. La eveniment au fost prezente personalități ale culturii române împreună cu Lucian Romașcanu-ministrul culturii, după cum ne-a mărturisit poeta Liubița Raichici.

Întâlnirea de la Belgrad cu Adam Puslojić, într-o seară de iarnă, îmi umblă prin sângele strâns într-o pată de lacrimă a nostalgiei, dacă mai era nevoie, ne arată ca Suntem ceea ce iubim… poate de aceea, uneori și murim… puțin câte puțin, cu fiecare plecat…

Nota redacției:
Universitatea „Eftimie Murgu” din Reşiţa a acordat titlul de Doctor Honoris Causa academicianului Adam Puslojić, poet sârb şi traducător literar, membru de onoare al Academiei Române şi membru activ al Uniunii Scriitorilor din România şi din Serbia, creatorul curentului poetic de avangardă numit clocotrism.