Cea mai mare gaură de ozon detectată vreodată la Polul Nord s-a închis

După ce i-a ţinut pe spini pe oamenii de ştiinţă, de la sfârşitul lunii martie şi până în prezent, gaura din ozonul arctic – fără precedent ca mărime şi durată – s-a închis definitiv. Potrivit echipei Serviciului de Monitorizare Atmosferică a reţelei europene Copernicus, aceasta nu se va redeschide.

Articol editat de Valentina Adam, 27 aprilie 2020, 06:26

„Gaura de ozon din emisfera nordică a anului 2020 este cu siguranţă un eveniment record”, comentează cercetătoarea Antje Iness, de la Copernicus.

Închiderea fără precedent a găurii din stratul de ozon nu are nicio legătură cu reducerea poluării, fenomen datorat măsurilor restrictive pentru limitarea pandemiei Covid-19, ci a fost posibilă datorită „valului de căldură” pe care zona arctică le-a experimentat în această săptămână, cu temperaturi cu până la 20 ° C mai mari decât cele normale în „‹”‹această perioadă a anului. Vortexul polar a fost extrem de puternic anul acesta. Aceştia sunt curenţi de mare altitudine care menţin aerul rece în jurul Arcticii. Dar temperaturile din interiorul acestui vortex polar au fost extrem de reci, fenomen care a generat nori stratosferici ce au distrus ozonul din cauza reacţiei pe care au avut-o cu gazele CFC, interzise acum de protocolul de la Montreal. În ultimele zile, vortexul polar s-a rupt şi a slăbit. Potrivit Copernicus, acesta se va forma din nou, dar fără a afecta nivelurile de ozon.

Gaura de ozon pe care o ştim cu toţii are loc în timpul primăverii de sud (din iulie până în septembrie) la Polul Sud, unde stratosfera este în mod natural mult mai rece. În general, la Polul Nord nu există condiţii pentru reducerea la aceste niveluri a stratului de ozon. În acest an, vortexul polar puternic şi stabil a dus la concentrarea mai multor substanţe chimice care reduc stratul de ozon, şi care, unite cu frigul extrem, au creat condiţiile pentru formarea acestei găuri fără precedent.

Prima gaură de ozon de la Polul Nord s-a observat în 2011, însă avea dimensiuni mici, iar fenomenul a avut loc în luna ianuarie. Este încă prea devreme pentru a atribui acest fenomen schimbărilor climatice, sau pentru a evalua consecinţele acestuia, atât pe termen scurt, cât şi pe termen mediu şi lung.

„În prezent nu ştim de ce în această iarnă dinamica a fost atât de neobişnuită . Sunt sigură că mulţi oameni de ştiinţă vor efectua studii de specialitate pentru a afla motivele”, spune Antje Inness.

S-a constatat că gaura de ozon de la Polul Sud modifică modelele meteorologice, de exemplu prin favorizarea secetelor lungi în Australia. Gaura de anul trecut din ozonul Antarcticii se află la cele mai scăzute niveluri. Potrivit unui studiu recent, interzicerea acestor gaze frigorifice, decizie adoptată prin Protocolul de la Montreal în 1987, a permis reducerea orificiului din ozonul arctic şi refacerea treptată a curenţilor atmosferici din emisfera sudică. Reducerea găurii de ozon de anul trecut s-a datorat şi unui episod extrem de încălzire stratosferică.

Stratul de ozon protejează viaţa de pe Pământ de razele UV, emise de soare. Subţierea lui creşte riscul de cancer atunci când ne expunem la soare, provocând în principal, melanoame.