S-a sinucis, la 74 de ani, din prea multă iubire. Povestea de dragostea a lui Ștefan Augustin Doinaș și a balerinei care l-a scăpat de închisoare

Pe data de 25 mai 2002 marele poet  Ștefan Augustin Doinaș a murit pe masa de operație de la spitalul Fundeni, în urma unui infract, la vârsta de 80 de ani. A fost o veste tristă pentru cultura română dar ceea ce a urmat a transformat moartea poetului în una din cele mai triste drame prin care a trecut societatea românească. La numai câteva ore de la moartea poetului pe masa de operație, soția acestuia, celebra balerină Irinel Liciu s-a sinucis cu ajutorul unui pumn de pastile, nemaiputând trăi fără de cel care îi însoțise viața mai bine de 42 de ani.

Articol editat de Radio Resita, 13 iulie 2018, 07:34

Toată presa vremii a relatat nefericitul caz iar biletul pe care Irinel Liciu l-a scris înainte să moară a devenit celebru. Fosta prim balerină a scris simplu și profund, pe o foaie de hârtie, înainte să-și ia viața: “Domnul meu şi Dumnezeul meu, iartă-mă! Doinaş, dulcele meu, o prea mare iubire ucide”.

Povestea de dragoste a celor doi a fost  relatată și întoarsă pe toate fețele de jurnaliștii care au căutat să înțeleagă gestul femeii. Cei doi s-au îndrăgostit la prima vedere atunci când s-au întâlnit, în anii 50, în casa unui prieten comun. A urmat o poveste de dragoste care pare desprinsă din filme. În anul 1957 Ștefan Augustin Doinaș a fost arestat deoarece „a omis “ să-și toarne un coleg de la o revistă la care lucrau împreună. A fost condamnat la doi ani de închisoare iar balerina Irinel Liciu și-a folosit toată influența pe care o avea ca să-și salveze iubitul din pușcărie.

A reușit, la aproape un an de la sentință, să-l scoată pe Doinaș din închisoare datorită influenței pe care o dobândise prin obținerea titlului de „Artist Emerit” și a oamenilor influenți care îi apreciau prestațiile pe scenă. Doinaș a fost eliberat în 1958 și imediat s-a căsătorit cu balerina care îl scăpase de închisorile comuniste.

Au urmat vremuri grele pentru tânărul cuplu, Augustin Doinaș fiind un artist interzis de comuniști și neavând o sursă stabilă de venit. A fost întreținut de soție, care a continuat să evolueze pe scenă. Irinel Liciu a renunțat la rolul de prim balerină la sfârșitul anilor 60, atunci când poetul a părăsit țara. Ultima oară a urcat pe scenă în anul 1970 când a jucat exact în același rol în care debutase pe scena Operei Naționale. După aceea nu a mai intrat niciodată în sala de spectacole, nici măcar ca simplu spectator.

Povestea de dragoste a celor doi a continuat și din păcate, la sfârșitul anilor 90, poetul s-a îmbolnăvit de cancer. Ca întotdeauna, Irinel i-a stat aproape, l-a ajutat să se lupte cu boala și a făcut tot posibilul să-și salveze partenerul de viață. Din păcate, pe 25 mai 2002, Doinaș s-a stins pe masa de operație și Irinel a refuzat să-i supraviețuiască. S-a dus acasă și a scris unul din cele mai frumoase bilete de adio din toate timpurile după care a luat un pumn de pastile.

Chiar dacă s-a sinucis, Irinel a fost înmormântată alături de partenerul său pe Aleea Academicienilor din cimitirul Belu și a beneficiat de o slujbă creștinească ca urmare a unei dispense primite de la Patriarhie.

În afara operei neprețuite lăsată pentru posteritate de Ștefan Augustin Doinaș  și a carierei strălucite de balerină a lui Irinel, cei doi au lăsat în urmă una din cele mai frumoase povești de dragoste din cultura română, o poveste cu un final tragic și cu un bilet de adio care te cutremură. La 74 de ani, Irinel și-a luat viața din prea multă iubire: “Domnul meu şi Dumnezeul meu, iartă-mă! Doinaş, dulcele meu, o prea mare iubire ucide”.