Cine este cel mai mare criminal în masă din istorie? Răspunsul nu e nici Hitler, nici Stalin

Articol editat de Mirabela Afronie, 18 august 2016, 10:13

Istoricul Frank Dikötter, autorul cărţii „Marea Foamete a lui Mao”, a publicat, recent, un articol în History Today, rezumând ce s-a întâmplat în perioada sub conducerea lui Mao Zedong:

„Mao a crezut că ar putea să îşi ridice ţara peste competitorii săi prin înrolarea ţăranilor în cooperative gigant. Cu gândul la căutarea unui paradis utopic, totul a fost colectivizat. Tot ceea ce oamenii deţineau le-a fost luat. Mâncarea distribuită în funcţie de merit în cantinele colective a devenit un instrument de forţare a oamenilor să adere la fiecare idee emisă de partidul unic.

Cum stimulentele pentru muncă au fost îndepărtate, coerciţia şi violenţa au fost utilizate pentru a-i constrânge pe fermierii înfometaţi să îşi desfăşoare munca în cadrul unor proiecte de irigaţie slab planificate, în timp ce terenurile erau neglijate. Ceea ce a urmat a fost o adevărată catastrofă. Extrapolând din statisticile făcute publice, istoricii au speculat că zeci de milioane de oameni au murit din cauza foametei. Însă adevărata dimensiune a evenimentelor de atunci abia acum iese la lumină”, notează Frank Dikötter.

„Ceea ce reiese acum din aceste dosare extrem de stufoase conturează teroarea care îl plasează pe Mao în ipostaza celui mai mare criminal în masă din istorie, responsabil de moartea a cel puţin 45 de milioane de oameni între 1958 şi 1962. Între două şi trei milioane de victime au fost ucise prin tortură pentru orice infracţiune de care se făceau vinovate. Când un băiat a furat o mână de grâu în satul Hunan, şeful local, Xiong Dechang, l-a forţat pe tatăl acestuia să îl ardă de viu. Tatăl a decedat, câteva zile mai târziu, din cauza suferinţei”, mai notează Frank Dikötter.

Ceea ce a implicat cu adevărat „Marele Salt Înainte” a fost, pentru mult timp, neaccesibil şcolarilor. Munca lui Dikötter este demnă de atenţie în condiţiile în care arată că numărul victimelor ar putea fi cu mult mai mare faţă de cel ştiut şi că uciderea în masă a fost premeditată de la bun început. Chiar şi cifrele avansate cu ani în urmă, care indicau 30 de milioane de victime, îl fac pe Mao vinovat de cele mai sângeroase crime în masă din istoria omenirii.

În timp ce ororile „Marelui Salt Înainte” sunt binecunoscute experţilor în comunism şi în istoria Chinei, acestea sunt rareori menţionate în rândul oamenilor obişnuiţi din afara Chinei, iar impactul lor cultural a fost unul modest. În contrast cu numeroasele cărţi, filme, muzee şi reconstituiri ale evenimentelor din perioada Holocaustului, este depus un efort mult prea mic în direcţia reamintirii regimului lui Mao. Faptul că atrocităţile lui Mao au dus la moartea mai multor persoane decât a dus regimul lui Hitler nu înseamnă că dictatorul chinez a fost cel mai malefic dintre cei doi. Însă, Mao a guvernat pentru o perioadă mult mai lungă de timp peste o populaţie mult mai numeroasă.

Atât pentru chinezi, cât şi pentru occidentali ignorarea a ceea ce a însemnat „Marele Salt Înainte” poate fi nefastă. Printre cei care au supravieţuit se numără şi persoane care încă sunt în viaţă. Aceştia merită să le fie recunoscute nedreptăţile şi suferinţele nejustificate la care au fost supuşi. Totodată, aceştia merită să primească despăgubiri pentru pierderile suferite, iar călăii, care sunt încă în viaţă, să răspundă în faţa legii.

Acest episod îngrozitor din istoria Chinei, URSS şi ceea ce a urmat ar fi trebuit să fie discrediteze pentru totdeauna socialismul aşa cum fascismul a fost de nazişti.

Recent, guvernul socialist din Venezuela a emis un decret prin care impune munca forţată pentru cea mai mare parte a populaţiei sale. Cu toate acestea, instituţiile media au acoperit această măsură fără să o lege de socialism, de acest regim politic care s-a reflectat în oglindă în Uniunea Sovietică, China, Cuba şi nu numai.

Sursa: gandul.info