Septuagenarul Ion Mircea Felmeth este născut în capitala Banatului de Munte, în Reşiţa, a studiat şi a fost activ o viaţă în lumea calculelor matematice având meseria de economist, lucrând ca expert contabil şi director economic al Uniunii Județene C.A.R Caraș-Severin. De-alungul anilor a dezvoltat trei pasiuni, foarte importante pentru el şi acum, care se interpătrund una pe alta, aspecte ce le puteţi descoperi în rândurile de mai jos, dar şi în înregistrarea audio ataşată.

Ion Mircea Felmeth în dialog cu Hardy Cvoica

Bună ziua, salut ascultătorii postului de radio, am 75 de ani sunt născut în Reşiţa, am făcut liceul în oraş, facultatea la Bucureşti şi unul din hobby-urile mele din tinereţe este filatelia. Prima emisiune filatelică a fost în anul 1963 când am terminat liceul şi acest hobby, filatelia, mi-a adus foarte multe satisfacţii. Pot să spun că la vârsta mea sunt un om fericit şi împlinit pentru că am nişte hobby-uri care mă fac să mă simt deosebit. Şi de ce deosebit? Pentru că prin filatelie am putut să cunosc toate ţările care emit emisiuni filatelice şi nu există ţară de pe acest glob pământesc care să nu aibă emisiuni filatelice. Defapt tematica principală a filateliei mele este cea a florilor, iar specializarea mea este în plante medicinale. Acest hobby l-am dobândit în urma unei operaţii pe care am făcut-o şi după care trebuia să mă recuperez, timp în care m-am şi lăsat de fumat, în urmă cu vreo 30 de ani şi neavând ce face trebuia să stau tot timpul pe spate, iar eu fiind născut în zodia leului sunt o persoană foarte activă am căutat să am o îndeletnicire. Şi am căutat să studiez, am luat de la Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici” tot ce are legătura cu plantele, botanica, 12 volume care m-au ajutat foarte mult. Am studiat şi aşa am făcut acest exponat cu plante medicinale cu care am luat premii foarte multe la Bucureşti, la Timişoara şi la expoziţiile internaţionale organizate în Europa.

Primul hobby, cum am spus, a fost filatelia pentru că prin colecţionarea de timbre poţi vedea imagini din multe ţări. Văzând aceste locaţii frumoase, aceste peisaje minunate pur şi simplu s-a sădit în inima mea, pasiunea de a călători, de a vedea pe viu, nu numai prin intermediul timbrelor. Când mă uit la televizor şi văd imagini din Tunisia, din China, din Grecia, din Italia pur şi simplu retrăiesc acele clipe pe care le-am trăit fiind acolo la faţa locului. Nu vă vine să credeţi, cât de mult se potrivesc călătoria cu filatelia.

Pasiunea pentru călătorii a început cu 15-16 ani în urmă pentru că încă lucram şi nu aveam atâta timp liber să îmi permit prea multe excursii, dar din Europa, cu excepţia Islandei, nu există capitală şi nu există ţară pe care să nu o fi vizitat. Pe lângă vizita în ţările Europei am făcut şi o croazieră extraordinară pe care o recomand tuturor iubitorilor de turism, din Italia din portul Civitavechhia până al Valeta în Malta, am vizitat Malta, după aceea Sicilia, Dubrovnik în Croaţia şi din nou în Italia la Veneţia, iar de acolo înapoi la Timişoara. A fost una dintre cele mai frumoase amintiri şi cele mai plăcute pe vasul „Divina” care este defapt un oraş plutitor cu tot ce are nevoie un om să se simtă bine într-o călătorie şi să aibă un concediu de neuitat. Pe vas era teren de tenis, două bazine de înot, o sală de spectacole de mărimea Sălii Palatului din Bucureşti, sală de jocuri de te credea-i la Monte Carlo sau la casino-ul din Las Vegas, magazine şi aşa mai departe. Concerte în fiecare seară cu cântăreţi renumiţi, cu spectacol de circ de la Monte Carlo, o săptămână de vis ce nu se poate uita. Plus seara căpitanului când toată lumea trebuia să fie la frac şi la ţinute de gală şi să danseze. A fost ceva minunat. În fiecare din oraşele prin care am trecut am şi coborât şi le-am vizitat. În Dubrovnik am fost la cetate, în Malta capitala La Valetta, în Sicilia la Taormina unde este acea arenă romană renumită, apoi pe vulcanul Etna şi în Veneţia. Aici am fost şi cu d-na doctor Felicia Quint şi ca un secret pe care vi-l divulg, îmi spunea că cea mai frumoasă excursie a fost cea pe care am organizat-o eu.

Anul trecut în plină pandemie în luna martie am fost o săptămână până în Marsilia pe care l-am parcurs pe jos zilnic 10-12 km că numai pe jos poţi vedea că din autocar vezi foarte puţin, după aceea în septembrie am fost la Lisabona unde am văzut din nou tot cu toate că mai fusesem într-o altă excursie organizată în Portugalia, Spania şi Maroc. Noi am luat-o pe jos şi am văzut toate obiectivele importante din Lisabona. În Portugalia m-am simţit deosebit, mult mai sigur faţă de Bucureşti pentru că la Lisabona toată lumea respecta distanţarea fizică, iar copiii mergeau la şcoală, deci nu au fost cazuri de Covid cât am fost eu acolo. Acum am auzit că este zona roşie a Europei. Pe lângă Portugalia, cu multe cazuri este şi Brazilia. Anul trecut aveam programată o excursie în Brazilia, Argentina şi Uruguay care din cauza pandemiei nu s-a mai organizat şi agenţia de turism ne-a returnat toţi banii deja plătiţi. Eu anul acesta aş fi vrut să merg şi în Africa de Sud, la recomandarea doamnei doctor Quint care a spus că cea mai frumoasă ţară pe care a vizitat-o a fost Africa de Sud şi eu mă bazez pe spusele dumneaei, dar din păcate din cauza pandemiei nu se poate vedea.

Pe lângă Europa am mai fost şi în Asia. China, dacă aveţi ocazia să vizitaţi această ţară minunată, are o istorie şi tradiţii deosebite pe care o altă ţară nu le pot avea. Să urci pe marele zid chinezesc, să vezi oastea de călăreţi din teracotă – o armată de soldaţi în care unul nu seamănă la chip cu celălalt, să mergi în peşterile luminate feeric în care există lacuri, în care pe o hologramă, doi dansatori valsează pe muzica lui Tschaikovsky. Este ceva ce nu se poate povesti, doar vedea. În Macao am fost la cel mai mare hotel în care este o Veneţie în miniatură unde pe apă gondolierul cântă „O sole mio” şi după Las Vegas are cel mai mare casinou din lume.

În Africa am vizitat de două ori Marocul, Tunisia mi-a plăcut foarte mult, am fost şi în deşert, am fost şi pe cămilă, dar nu recomand nimănui experienţa aceasta, am fost în Egipt şi am făcut şi o croazieră pe Nil. Am mai fost în Israel, în Palestina, în Turcia şi de vreo 5-6 ori în Grecia pentru că sunt îndrăgostit de această ţară.

Eu întotdeauna fac excursii ieftine, trebuie mult căutat pe internet să găseşti ofertele, dar cine nu caută nu găseşte. Şi de peste tot pe unde am fost am adus şi suveniruri şi am o colecţie de frumoase amintiri.

Pe lângă toate ţările acestea am vizitat şi România pentru că nu poţi vedea o altă ţară şi nu ai grad de comparaţie dacă nu vezi şi ţara ta. Noi avem o ţară frumoasă, minunată dar „nu ştim să ne vindem marfa”, cum zice românul. Avem nişte locuri care în alte ţări nu există. Mă gândesc numai la noi în Banat Cascadele Bigăr şi Beuşniţa care au intrat în topul celor mai frumoase căderi de apă din lume, după aceea Moldova, eu sunt un îndrăgostit de Bucovina. Am fost la Suceava, am văzut toate mănăstirile, am fost la Vatra Dornei la tratament pentru că am fost operat de inimă pe cord deschis, iar vizitele la mănăstiri m-au încărcat pozitiv pentru că, vă mărturisesc, eu sunt o persoană care gândeşte pozitiv.

Cum zice românul „Nevoia te învaţă”, fiind de 10 ani văduv şi singur, dar nu tot timpul pentru că de 8-9 ani, datorită călătoriilor anuale pe care le fac am şi o prietenă în Bucureşti cu care mă înţeleg foarte bine şi ea expert contabil ca şi mine şi cu care călătoresc, dar cum spuneam am şi o a treia pasiune şi anume gastronomia. La mine postul TV cel mai vizionat este Paprika şi emisiunile lui Jamie Oliver şi îmi place să gătesc ceva mai deosebit, adică nu zilnic aceleaşi meniuri. Din tinereţe deja aveam o pasiune în a colecţiona condimente. Peste tot pe unde mă duceam cumpăram condimente specifice cum ar fi cele din Asia şi din Africa. Şi avându-le am încercat să le folosesc în gastronomie şi în ultima perioadă mai pun şi eu pe paginile de socializare câte un meniu din creaţia proprie cu reţetele aferente. Mai nou acum am făcut o salată poloneză pe care am prezentat-o pe facebook şi pe un blog cu reţete şi idei de gătit şi multă lume s-a interesat, m-au abordat pentru că poate fi consumată şi de persoanele care urmează o dietă. Legat de condimente, când am fost în Dubai, în ultima zi, mi-au mai rămas nişte lire de ale lor de acolo şi am intrat într-un magazin şi am văzut ardei iuţi. Şi mie cum îmi plac meniurile picante am cheltuit ultimii bani pe acei ardei. Când am ajuns acasă în Bucureşti i-am plantat şi spre uimirea mea a răsărit un vrej care ulterior s-a ridicat la doi metri. E adevărat că era în balcon şi acolo este foarte multă lumină şi căldură de la soare. Acest ardei iute are o aromă extraordinară. Când îl pui în mâncare îi schimbă gustul, este un picant subtil de Orient, nu acel iute maghiar pe care îl cunoaştem cu toţii, care arde.

După acest periplu minunat prin lume pe care l-am refăcut alături de dumneavoastră şi ascultătorii Radio Reşiţa, mă întorc cu drag la prima mea pasiune care a fost, este şi va rămâne, filatelia. Cu tristeţe spun că, actualmente filatelia este în moarte clinică şi principalul vinovat este Romfilatelia. După 90 când s-a privatizat au apărut emisiuni cu valori foarte foarte mari aşa cum era pe vremuri în Africa. Pensionarii colecţionari cu pensiile mici nu îşi mai pot permite să colecţioneze timbre. Înainte erau în jur de 400 de membri la Casa de Cultură din Reşiţa la cercul condus de răposatul Ion Borca, acum suntem o mână de oameni şi în special cu vârste de peste 60 de ani. Eu ca să fac exponatele pe care le am, am plecat în documentare la târguri de filatelie din Germania de unde am achiziţionat materiale filatelice. La Muenchen am fost de două ori, la Sindelfingen de vreo 3 ori şi acolo vezi o emulaţie de tinereţe nu ca la noi mai mulţi oameni în vârstă. În Germania emisiunile sunt foarte puţine şi cu valori foarte mici pentru ca oricare sa îşi poată face o serie, o colecţie dacă are această pasiune. În România, pandemia a dat lovitura de graţie filateliştilor pentru că nu se mai pot întâlni să facă schimburi de timbre, schimburi de idei. Singura expoziţie care a fost acum doi ani, a fost Efiro la Bucureşti la care am participat şi eu alături de reşiţeanul Paul Vasile care are o tematică foarte variată pe sport, etnografie şi folclor. Eu am prezentat exponatele „Inima” şi „Natura în profilaxia bolilor cardiovasculare” pentru că sunt cardiac şi m-am apropiat de această tematică. Şi Forumul German din Reşiţa a mai organizat câte o expoziţie la nivel naţional şi internaţional pentru că au participat şi persoane din Germania şi Ungaria şi a fost binevenită pentru că aşa s-au mai putut face schimburi filatelice, dar şi de idei între participanţi. Forumul german nu organizează doar expoziţii filatelice poştale ci face şi ştampile de o zi şi plicuri filatelice ocazionale. Cu ocazia celor 265 de ani de la naşterea compozitorului austriac W. A. Mozart am avut prezentat un exponat cu această tematică.

În încheiere vă mărturisesc sincer că, peste tot pe unde umblu cu cel mai mare drag mă întorc de fiecare dată acasă în Banat. Şi de ce Banatul? Pentru că aici sunt oameni calzi, oameni sinceri, oameni cu simţul dragostei pentru frumos, oameni care ştiu să-şi trăiască viaţă şi să-şi umple constructiv timpul. Nu vreau să critic Bucureştiul, dar Regatul nu e Banat. Bucureştiul este poarta aeriană a lumii, de aici pot zbura oriunde pe mapamond. Aici locuieşte doamna alături de care călătoresc, Maria Zamfir, pe care tot într-o excursie am cunoscut-o în urmă cu nouă ani în Anglia la Liverpool. De atunci pasiunea aceasta, călătoria, ne-a unit şi nu există zi în care să nu vorbim la telefon, să nu facem planuri, vorba românului „ca ţiganul” şi aici nu fac referire la nicio etnie anume pentru că Banatul este o mică Europă în care se aplică încă principiul unitate în diversitate. Este o vorbă din popor şi nimic jignitor. În Bucureşti este şi o viaţă culturală mai bogată, poţi vedea spectacole de teatru, de operă, de operetă, de balet, dar acolo unde locuiesc în cartierul Obor este o „faună” care nu îmi place şi mai ales acum în pandemie oamenii nu prea respectă regulile impuse de autorităţi şi pentru asta am revenit în Banat. În Bucureşti nu m-am prea întâlnit cu reşiţeni, mai degrabă în călătoriile prin Europa, dar vă spun că în capitală avem o stradă Reşiţa pe care în vremurile trecute locuiau muncitorii care au fost detaşaţi de la UCMR ca specialişti la IMGB. Ca să fie fericiţi, recomand oamenilor să nu-şi piardă speranţa şi să călătorească, să-şi cunoască ţara, natura pentru că fiecare stat din cele în care am fost eu are ceva specific şi se regăsşte într-o oarecare măsură în România. De pildă noi avem Elveţia noastră în Bucovina, avem Munţii Bucegi, avem pârtii de schi, sunt atâtea modalităţi ca să te simţi bine, să nu stai închis în casă, să faci mişcare şi să-ţi trăieşti viaţa din plin în fiecare zi.

Maria Zamfir şi Ion Mircea Felmeth în Maroc

Cu Ion Mircea Felmeth ne întâlnim sâmbătă, 20 februarie în emisiunea “Oameni şi locuri” de la 15:15 aici pe 105,6 FM.

Sursa foto: facebook Ion Mircea Felmeth