Luni, 8 februarie, Teatrul National Radiofonic vă invită să ascultaţi de la ora 22:00 ” Scrisoarea” de Nataşa Tanska şi de la ora 23:00  „Nasul” de Nikolai Vasilievici Gogol.

Scrisoarea”, de Nataşa Tanska, are traducerea realizată de Jean Grosu.

În distribuţie Victor Rebengiuc şi Mariana Mihuţ. Regia de studio: Janina Dicu.

Regia muzicală: George Marcu. Coloana sonoră şi regia artistică: Vasile Manta.

Înregistrare din anul 2005.  

De la ora 23:00 vom asculta „Nasul” de Nikolai Vasilievici Gogol. Adaptare radiofonică de Florian Potra.

 Regia artistică: Silviu Jicman.

În distribuţie: George Constantin, Mihai Mereuţă, Elena Nica Dumitrescu, Mitică Popescu, Mariana Mihuţ, Virgil Ogăşanu, Ion Pavlescu.

 Regia de studio: Ion Prodan. Regia muzicală: Nicolae Neagoe.

 Regia tehnică: Vasile Manta.

 Înregistrare din anul 1984

Nuvela „Nasul” a fost scrisă între anii 1832 si 1836, iar la inceput a primit titlul Visul. Într-o scrisoare către mama sa, Gogol descrie povestirea ca nimic mai mult decât fragmente fără înţeles şi nelegate între ele la care eu m-am gândit, pe care după aceea le-am lipit împreună şi am făcut o salată…

Asadar, în versiunea initiala, Gogol atribuie unui vis tot ce se intampla in nuvela.

Gogol s-a debarasat de titlul original al nuvelei şi a renumit-o „Naşul”, dar tema visului a rămas, chiar dacă acum era mascată. „Naşul” este echivalentul visului şi viceversa; naşul nu e nimic mai mult decât un vis. Acest lucru este confirmat de fragmentul din Însemnările unui nebun în care naşul nu poate fi văzut, naşul este un vis şi este localizat pe lună fiind în pericolul de a fi strivit de Pământ. Astfel Gogol face apel la un fenomen caracterizat de gândirea simbolică a visului. La începutul primului şi celui de-al doilea capitol, Gogol ne dezvăluie şi ne ascunde în acelaşi timp starea eroilor săi. Fiecare se trezeşte foarte devreme; această deşteptare, pentru care nu este dată nici o motivaţie, lasă loc pentru îndoială că nici bărbierul şi nici maiorul nu s-ar fi trezit complet, amândoi fiind încă într-o stare alterată de conştienţă sau chiar că ar fi continuat să doarmă.

Gogol s-a afirmat ca un scriitor care urmărește să redea adevărul vieții, smulgând fără cruțare vălul somptuos de pe societatea nobiliaro-birocratică a timpului său. Bielinski a menționat, drept calitate principală a creației lui Gogol, „fidelitatea sa extraordinară față de realitate” , realismul său încă în 1835, Bielinski scria, în legătură cu nuvelele publicate în Arabescuri (Nevski Prospekt și Însemnările unui nebun), că „scena pe care se desfășoară acțiunea se lărgește și, fără ca autorul să părăsească iubita și minunata lui Ucraina, el caută de astă dată poezia în moravurile clasei mijlocii din Rusia. Și, Dumnezeule, ce poezie adâncă și puternică descoperă el aici!” , scria Eusebiu Camilar.

Audiţie Plăcută!

Anca Bica Bălălău