Când a ales jurnalismul s-a gândit doar la un singur lucru, să descopere aventuri neobişnuite, să cunoască oameni noi şi de ce nu să-şi facă multe cunoştiţe. A dorit un job care să o scoată din anonimat, din rutina de zi cu zi, ceva care să o ajute să se descopere mai mult. Jurnalismul este o meserie la care este greu să renunţi. Chiar dacă uneori necesită presiune, jurnalismul, nu trebuie perceput ca fiind ceva stresant, mai ales dacă este făcut cu pasiune, aşa cum îl face interlocutoarea noastră, Virginia Puia, Prezentatoare şi reporter la Televiziunea Novi Sad.

Virginia s-a născut pe data de 13.12.1989 şi de origine este din localitatea Uzdin. A studiat Jurnalismul la Universitatea de Vest din Timişoara în cadrul Facultăţii de Filosofie, Ştiinte politice si Ştiinte ale Comunicarii. Iar despre jurnalism declară următoarele ” Jurnalismul este cea mai mare plăcere, jurnalismul nu are program şi oferă libertatea de care puțini se pot bucura în viaţă. Nu cred că o să regret vreodată această alegere a mea”.

Stând de vorbă cu Virginia am aflat mai multe despre acestă meserie, controversată uneori, dinamică şi obiectivă. Despre meseria de reporter am aflat că  este, poate, cea mai responsabilă, din aspectul  meseriei de jurnalist. Pentru că reportajele de la fața locului, cu declarații ale oamenillor și cu observațiile proprii ale jurnalistului, au o încărcătură emoțională deosebită și, de regulă, sunt cele mai vizionate.   Cel mai important lucru pentru un jurnalist/reporter este să își păstreze anumite valori pe care le-a adoptat atunci când a intrat în această meserie. Este vorba de acel cod deontologic. Unul care are nu ar trebui să țină numai de noțiunea propriu-zisă pe care toată lumea o flutură când are nevoie. Există și acel soi de jurnalist trimis din redacție să obțină pe orice cale acea informație pe care o vrea șeful. Însă există și limite peste care nu se poate trece. Totuși, există alternative pentru orice situație, iar un jurnalist bun se poate „învârti” de fiecare dată. Virginia mai crede că în jurnalism trebuie capacităţi înnăscute, cum ar fi, răbdarea şi perseverenţa. Seriozitatea, este şi ea un factor important, pentru că trebuie să iei o responsabilitate pe umerii tăi  e acea responsabilitate faţă de munca intregii echipe, de la şoferul care duce reporterul la filmare şi până la prezentatori. „Sunt oameni care muncesc mult si nu poţi practic sa-ti bati joc de munca lor. Este o raspundere”. Prezentatoarea Virginia spune că mai se întâplă şi momente amuzante,  legate de timpul petrecut cu echipa s-a:

„Mai cade un coleg de pe scaun în timpul jurnalului, mai sunt mici sincope tehnice, și atunci trebuie să rămân serioasă ca și cum totul e perfect în jurul meu”. Are alături profesionişti, oameni extraordinari, de la care învăţă în fiecare zi. „Lucrăm pentru telespectatorii noştri şi vom face tot posibilul ca să nu-i dezamăgim”. Elementul inițial în elaborarea unui  interviu este alegerea temei și a interlocutorului. Nu orice temă este aptă pentru a face obiectul unui interviu, astfel, o condiție a interviului este existența unui interlocutor depozitate de informație. Procesul de creație al interviului începe cu alegerea temei și a interlocutorului. După ce jurnalistul și-a ales partenerul de dialog, el se va informa asupra datelor personale ale acestuia, asupra evoluției sale profesionale. De asemenea, nu trebuie pierdute din vedere nici trăsăturile temperamentale, care conlucră la conturarea portretului psihic. Este foarte important ca şi jurnalist să cunoști dacă interlocutorul de dialog este sociabil sau irascibil, dacă este taciturn, dornic de reclamă sau complexat, ferindu-se de publicitate, dacă este entuziast, generos sau indiferent. Cunoașterea acestor calități sau defecte ale interlocutorului este necesară pentru stabilirea adecvată a formulei de solicitare a interviului, pentru modul de pregătire al întrebărilor și pentru maniera în care va fi orientat dialogul. Pasul următor în realizarea unui interviu este documentarea propriu-zisă. Jurnalistul va studia domeniul de activitate al interlocutorului, și va analiza activitatea depistând centrele de maxim interes, de actualitate. Toate acestea sunt elemente indispensabile pentru formularea întrebărilor. Pentru a pune întrebări interesante și pentru a-l feri pe interlocutor de răspunsuri generale, plate, jurnalistul trebuie să se miște nestingherit pe terenul interlocutorului, astfel,  își va câștiga poziția de conducător al discuției numai în măsura în care va reuși să ridice problematica specifică la o înțelegere general-umană. Alegerea și formularea întrebărilor exprimă pregnant gradul de documentare prealabilă și talentul jurnalistului. Cheia interviului este întrebarea. În majoritatea cazurilor, calitatea întrebărilor determină calitatea răspunsurilor. Când ziaristul nu va avea decât cunoștințe generale despre preocupările interlocutorului său, întrebările sale oricât de elevat exprimate ar fi, nu vor provoca altceva decât răspunsuri plictisitoare și vagi. Un interviu bine pregătit înseamnă întrebări adecvate. Întrebările formează scheletul interviului. Pe acest schelet se vor mula răspunsurile. Exprimarea precisă a ideii, concizia, simplitatea, formularea la obiect sunt alte calități care trebuiesc impuse. Personalitatea puternică, capacitatea de a scrie și de a prezenta informațiile într-o manieră precisă, dar și atrăgătoare, cultura generală, curiozitatea, abilitățile de comunicare, capacitatea de a face față situațiilor neprevăzute și efortul prelungit sunt doar câteva dintre însușirile pe care tu, ca și jurnalist ar trebui să le ai. E important să fii cosmopolit, să ai o gândire flexibilă. să ai cunoștințe bogate din diverse domenii de activitate , să ai mereu oamenii potriviți pe lângă tine. Jurnalismul trebuie să fie o vocație pentru că vei avea o mare responsabilitate socială; tu vei fi cel care va informa, educa și forma gustul cultural al publicului. Odată intrat în industrie, păstrează-ți onestitatea și rămâi obiectiv! Lumea nu are nevoie de jurnaliști corupți.  Adriana Petroj