Despre Maia, cu dragoste aş putea scrie titlul acestei file de suflet, fiindcă în această bogată toamnă, Maia ne-a pictat din cele mai bogate culori toate nuanţele fercirii de a-i fi, de a o iubi.

Copilul acesta creşte prin culoare şi o data cu ea cresc şi visele noastre, încât ne legăm de cerul copilăriei cu mireasma bucuriei de a dărui năstruşnic şi binecuvântat un nou orizont cultural Reşiţei şi României.

Prietena radioului reşiţean, Maia Ioana Truţulescu , ne-a obişnuit să fie o parte importantă din CV-ul cultural al Reșiței pentru că „Arta își înalță capul atunci când crezurile se moleșesc”, după cum susținea Friedrich Nietzsche.

Aflată în primul anotimp al vieţii, Maia Ioana Truţulescu a devenit cunoscută pe plan naţional şi internaţional prin lucrările sale expuse în cele mai importante galerii de artă.

Recent, Biblioteca Națională a României- sala Pergament a găzduit în data de 28 septembrie 2019 vernisajul unei expoziții inedite de pictură cea a Maiei Truțulescu, în vârstă de numai 9 ani,  intitulată ”Sounds of Soul”, eveniment organizat cu sprijinul Asociației Culturale ARTAR. Maia a expus lucrări de pictură în tehnica acril pe pânză, cea mai mare fiind de 2 metrii pe 2 metrii.

La 9 ani, Maia este la cea de a patra expoziție personală de pictură. A participat la mai multe expoziții colective, dintre cele mai importante amintim expoziția “RITMURI CROMATICE” organizată de Galeria Elite Prof Art din București în colaborare cu Crowne Plaza Bucharest Hotel și expoziția  ”Chipul lui Dumnezeu-Chipul omului” unde expune alături de studenți ai Universității  Babes Bolyai Cluj-Napoca, secția artă sacră. Multe din lucrările Maiei se află deja în colecții private sau de stat. Deoarece stră-străbunicul Maiei a fost unul dintre cei 1228 de delegați care au votat Unirea Transilvaniei cu România  în 1918, a dorit să realizeze o lucrare prin care să aducă un omagiu înaintașului ei și celor 100 de ani de România. Astfel în acest an a realizat lucrarea ”Visul României Mari” care în momentul de față se află la loc de cinste în patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române  din București.

În această nouă expoziție Maia prezintă lucrări de pictură majoritatea realizate în acest an. Față de anii anteriori suprafețele sunt de-a dreptul îndrăznețe din prisma dimensiunilor, Maia reușind să transforme pânzele într-un loc de joacă, dar o joacă seriosă și foarte creativă. Pasta de structură, cuțitul de paletă, drippingul rămân instrumentele principale ale căutărilor ei plastice. Noutatea vine și din paleta de culori folosită în ultimul an, care adaugă culorilor pure un spectru diafan de griuri colorate așezate maiestuos în compoziții care aduc sugestia peisajului mai aproape de suflet. Crâmpeie de lumină și vibrații venite din inocența și candoarea sufletului de copil cu siguranță transmit și privitorului acea bucurie a vieții fără prejudecăți și constrângeri. Maia caută, la fel ca orice artist adult care înțelege cum funcționează arta, modalități de exprimare proprie, experimentează, devine subtilă și face trimiteri fine spre discursuri plastice cu sine și cu lumea pe care și-o imaginează. În rest Maia este un copil la fel ca ceilalți: școală, lecții, bicicletă, muzică, excursii, joacă …  Pasiunea și seriozitatea cu care pictează sau desenează o fac specială și fără să-și dea seama prin ceea ce realizează în pictură, la vârsta ei, a devenit un mic-mare artist. 

Expoziția de la București a lăsat o impresie foarte bună publicului iubitor de artă, care a apreciat atât originalitatea cât și maniera de lucru a Maiei, aceasta fiind supusă unui tir de intrebari despre cum a reusit să realizeze lucrări de asemenea dimensiuni. Impresia lăsată a fost una de impact atât în ceea ce privește lucrările dar si în ceea ce priveste aspectul expozitiei în ansamblul ei.

”Pentru că în această expoziție este vorba despre un copil înzestrat cu un talent deosebit pentru pictură ce a reușit să dea formă sunetelor sufletului ei printr-o claritate a expresiei și o inocență ce ne fascinează și ne face să ne întrebăm: cum a reușit un copil atât de mic să fie atât de profund?

În compozițiile Maiei nu este vorba despre reguli, despre constrângeri compoziționale sau despre tipare, ci despre libertate și culoare.

Cu certitudine Maia simte culoarea și remarcăm această calitate a ei în lucrări precum Flori, Vibrații în care exploziile de culoare se armonizează perfect intrând în relație unele cu altele într-un dialog armonios, definind o lume în care realul e sesizabil prin simțuri. Nu pune culoarea direct din tub, ci experimentează un limbaj cromatic în care amestecurile de culoare reușesc să creeze o atmosferă, o stare. Ea reușește să esențializeze vegetația sau un câmp cu flori printr-o distilare a formelor în registre cromatice dominate de verde, albastru sau violet așa cum remarcăm în lucrările Vegetații, Arșița, Câmp cu flori sau Nocturnă.

 Într-un alt registru se înscriu cele trei lucrări de mari dimensiuni: Sunetele sufletului, Vibrații monocrome și Vibrația luminii în care Maia experimentează limbajul monocromiei inventând o nouă geneză a formelor, specifică ei. Regăsim și în aceste lucrări explozia de energie din celelalte lucrări datorată dispunerii tușelor sau a stropirii efective a pânzei cu pensula îmbibată de culoare, creând astfel diverse senzații vizuale și chiar tactile. De asemenea trebuie să privim aceste lucrări și de aproape pentru că așa vom vedea că aceste suprafețe monocrome, aceste griuri colorate s-au format din diverse amestecuri cromatice bine dozate pentru a rezulta un echilibru tonal.

Dar indiferent de opțiunile cromatice, în compozițiile din ultimul an Maia vrea să cuprindă un întreg orizont de sentimente, de aceea tendința ei este de a lucra pe suprafețe tot mai mari, chiar dacă sunt formate din unirea mai multor pânze. Pe suprafețele mari se simte mai liberă și reușește să îmblânzească spațiul așa cum nu te-ai aștepta de la o ”mână de om”, cu o înfățișare fragilă, dar încărcată de o ambiție imensă.”sunt câteva din cuvintele curatorului expozitiei, Roxana Barbulescu, care a vorbit în deschiderea vernisajului.

Expoziția ”Sounds of Soul” de la Biblioteca Națională a României – sala Pergament va rămâne deschisă până în  11 octombrie 2019.

Maia Ioana Truțulescu este un artist care se implică în viaţa Cetăţii, iar prin vârsta, educația și harul său demonstrează că un copil reprezintă punctul de vedere al lui Dumnezeu potrivit căruia într-o viață fără artă, cruzimea realității ar face lumea de nesuportat. Sensul existenței și datoria fiecărui om este creația. Dacă aș putea întregi acest Laudatio, cred că doar parafrazând-o pe Maica Tereza: Copilul Artist Maia Truțulescu este un creion în mâna lui Dumnezeu care desenează o scrisoare de dragoste lumii, iar dacă această lume va deveni mai bună într-o zi este și din „cauza” acestei fetițe care contemplează lumina vieții peste pânza unor aripi de fluturi din care frumosul își face zbor peste timp, cu SPERANŢĂ!

Anca Bica Bălălău