23 iulie – Ziua Presei Militare Române!

În fiecare an, la 23 iulie, Armata României sărbătoreşte Ziua Presei Militare. Prin tradiţie, în această zi sunt omagiate generaţiile de ziarişti în uniformă care şi – au asumat de – a lungul vremii misiunea de a fi vocea Oştirii.

Articol editat de Valentina Adam, 23 iulie 2019, 08:27 / actualizat: 23 iulie 2019, 10:51

Cu 160 de ani în urmă, la 23 iulie 1859, pe vremea lui Cuza, s–a înfiinţat prima publicaţie militară din România, “Observatorul militar”.

Era, la vremea respectivă, primul periodic militar din Principatele Române și una dintre primele publicații militare de opinie din Europa și din lume.

Pe frontispiciul primului său număr aveau să apară, pe rândul de sus: denumirea țării emitente – „Principatele Unite”, anul de apariție a ziarului, „1859”, data de tipărire a primului număr – „ joi 23 iulie”, titulatura ziarului – „Observatorul Militar” și respectiv conținutul publicației, în următoarea formulare „Diariu Politicu și scientifice” (ziar politic și științific).

Despre scopul publicaţiei, se arată în „Prospectul” apărut în prima pagină a acestui număr al ziarului, semnat de colonelul Ion Voiculescu: „Simțind trebuința unui ziar științific militar, am luat această grea sarcină asupră-ne, crezând de datoria a dezvolta camarazilor noștri de arme conștințele cele întinse ale artei militare, care s-au dezvoltat așa de mult în celelalte state ale Europei… Scopul nostru va fi de a ne face trebuincioși tuturor ofițerilor în general, cadeților din școala militară și chiar subofițerilor, dându-le prin acest ziar cele mai principale obiective ale artei militare la care se exersează în toate zilele…”.

Carol Popp de Szathmary poate fi considerat primul fotoreporter de război, fiind autorul primului reportaj fotografic de război din lume în timpul Războiului Crimeii (1853-1856).

Între anii 1860 şi 1918, apare, neregulat, „Monitorul Oastei”, „ziar oficial al ţării Româneşti”.

În 1864 apare la Bucureşti primul număr al revistei „România militară”, sub direcţia unui comitet de redacţie alcătuit din căpitanii A. Gramont, E. Arion, E. Boteanu, E. Pencovici, G. Borănescu, G. Slăniceanu. Revista va apărea cu unele întreruperi până în anul 1921.

Pe 1 iunie 1868 apare „Anuarul militar al Armatei Române”, iar între anii 1970 şi 1971, apare săptămânal la Bucureşti „Revista militare”.

Între anii 1877 şi 1902 apare la Bucureşti cotidianul politic „Războiul” (Resboiul), sub redacţia lui Gr. H. Grandea. De asemenea, în timpul războiului de independenţă apare şi „Dorobanţul”, editat de Carol Göbl, în paginile sale scriind şi Petre Ispirescu.

În anii 1880 – 1881 apare la Bucureşti „Calendarul războiului”, publicaţie de 80 de pagini în format de buzunar care conţinea, în afara datelor de calendar, informaţii privind Războiul de Independenţă.

În anii 1880-1883 apare „Ostaşul”, revistă militară bisăptămânală, realizată de locotenent-colonelul S.P. Scheletti.

Din 1883 apare, până în 1914, Revista armatei, publicaţie militară lunară, sub redacţia unui comitet format din generali şi ofiţeri, printre care Ion Argetoianu, C.I. Brătianu, A. Tell şi N. Petala.

Între anii 1887-1916 apare la Bucureşti „Revista Artileriei”, publicaţie militară lunară, sub direcţia generalului Alexandru Tell.

În 1890 apare la Bucureşti „Calendarul Armatei”, editat de Luigi Cazzavillan, în care s-au publicat versuri şi proză cu subiecte din Războiul de Independenţă, iar printre colaboratori s-a numărat şi colonelul A. Candiano-Popescu.

 „Revista infanteriei” a apărut la Bucureşti, lunar, în anii 1897-1916, sub conducerea unui comitet de redacţie din care făceau parte generali şi ofiţeri, printre care C. I. Brătianu, Al. Angelescu, M. Aslan, C. Papazoglu, I. Coandă, N. Petala şi Ioan Dragalina.

Între anii 1897 şi 1908 apare la Bucureşti, cu întreruperi, „Revista sanitară militară”, cu un Comitet de direcţie alcătuit din medici, farmacişti şi veterinari, printre care Atanasie Demostene, I. Şerbănescu şi N. Zorileanu.

În anul 1916 se înfiinţează Serviciul Foto-cinematografic al Armatei, iar în anii 1917 – 1918 apare la Iaşi primul cotidian militar „România”, sub direcţia lui Mihail Sadoveanu, la care au colaborat O. Goga, Barbu Delavrancea, V. Voiculescu, P. Locusteanu.

După război, în mai 1920 apare „Revista subofiţerilor”, în aprilie 1927 – „Antigaz”, în ianuarie 1928 – „Revista Geniului” (lunară), iar în februarie 1937 – „Revista aeronauticei şi marinei”.

La 19 decembrie 1937 se difuzează la radio prima emisiune „Ora premilitară”. Cuvântul inaugural a fost rostit de maiorul Aurel I. Gheorghiu, şef de birou în Inspectoratul Pregătirii Premilitare din Ministerul Apărării Naţionale. Emisiunea se difuza duminica, între orele 16.00-16.25, însă în funcţie de necesităţi, ora şi ziua difuzării au fost schimbate. A fost difuzată până la sfârşitul anului 1940.

Primul număr al revistei „Spirit militar modern” apare în anii 1938-1939.

Pe 16 iunie 1940 apare prima emisiune militară de radio – „Ora ostaşului”. Aceasta a fost difuzată între orele 11.30 şi 12.30, la o „ora populară”, după cum se exprima directorul de emisie din acea vreme, poetul Vasile Voiculescu.

Ora difuzării s-a schimbat în funcţie de cerinţele programului sau de evenimente. Emisiunile, cu audienţă generală, veneau gata constituite de la Biroul 2 al Ministerului Apărării Naţionale şi erau inscripţionate în Radio „Bun de emisie”. Emisiunea s-a numit, pentru scurt timp, „Ora armatei”, titulatură la care avea să revină, mai târziu.

În anul 1941 apare „Arma cuvântului”, publicaţie editată de Episcopia Armatei.

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial apar „Soldatul” şi „Santinela”, publicaţii destinate militarilor de pe frontul de Est.

De asemenea, în perioada 1943-1945 apar „Gazeta luptătorilor”, sub comanda generalului Ştefan Bardan, „Buletin informativ zilnic”, realizat pentru trupele române aflate între Nistru şi Bug, tipărit la Odessa şi ziarul „Frontul” care era destinat trupelor din Transilvania, în 1945.

Generalul Ion Eremia, este primul redactor-şef al „Glasului armatei”, publicaţia centrală a Ministerului de Război, realizată sub controlul aparatului politic al armatei, din iulie 1945, iniţial bisăptămânal, apoi, din octombrie 1946, zilnic.

Primul număr al revistei „Armata”, apare în 1947, iar editoralul oferea direcţiile generale de acţiune în vederea transformării armatei regale române într-una „populară“, ceea ce însemna, de fapt, crearea unei noi armate, după modelul sovietic, în condiţiile instaurării regimului comunist în România.

În primii zece ani de la instaurarea regimului comunist apar mai multe publicaţii, între care „Revista armelor”, „Revista geniului şi căilor ferate”, sau „Revista tehnică militară”.

În august 1968, prima emisiune militară de televiziune, „De strajă patriei”.

În anul 1987 apare ziarul „La datorie”, iar în septembrie 1989 săptămânalul „Apărarea patriei”.

În noiembrie 1989 apare ultimului număr al revistei „Viaţa militară”, iar în zilele Revoluţiei din 1989 apare revista „Viaţa armatei”.

În anul 1990 se înfiinţează Grupul Mass-Media al Armatei devenit ulterior Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naţionale.

În anul 1994, săptămânalul MapN revine la denumirea „Observatorul militar”, iar în 2002 apare prima pagină web a presei militare, www.presamil.ro. În 2004 reapare „Viaţa militară”, după o întrerupere de trei ani, sub titulatura cunoscută înainte de Revoluţie.

Sursa RADOR