Divanurile ad-hoc și rolul lor în revizuirea Regulamentelor Organice

A trebuit mai întâi ca ideea difuză a originii comune şi unităţii de neam a românilor să capete forma scrisă prin cronicari şi primii savanţi din principate. Apoi, din scrierile învăţaţilor, ideile au trecut în programele politice de la 1848. Condiţiile pentru unirea românilor (sau măcar a unei părţi a lor, deocamdată, din cauza condiţiilor politice) erau coapte. Mai lipsea doar să convingem puterile europene că Principatele Unite erau soluţia pentru ghemul de probleme cu care se confruntau aici, la vărsarea Dunării în Marea Neagră. „Ocazia, iar nu cauza“, cum scria Nicolae Bălcescu, a constituit-o Războiul Crimeii. Avea să se stabilească atunci un model ce poate fi cu uşurinţă identificat în toate marile momente ale istoriei noastre ce vor urma: vom reuşi să ne atingem idealurile naţionale atunci când Rusia va fi în conflict cu Europa sau în mari dificultăţi.

Pentru a convinge Europa, fruntaşii revoluţiei de la 1848, exilaţi, dezvoltă o vie activitate de propagandă. Au militat în Comitetul central democratic european, înfiinţat la Londra, în iunie 1850, de Giuseppe Mazzini, care grupa reprezentanţi ai revoluţionarilor francezi, germani, polonezi, unguri. Şi-au creat bune legături în Apus, în special printre intelectuali (C.A. Rosetti la Paris, D. Brătianu la Londra, Ion Maiorescu în Germania), la care au putut apela apoi în momentele dificile care au premers unirea.

Află toată povestea pe siteul eualegromania