[FOTO] „Siminică”, celebrul clovn, a făcut ultimul salt… mortal şi a plecat într-o lume mai bună!

286

Motto : „Eu sunt eu; am tot șlefuit personajul pînă am ajuns să mă descopăr pe mine!”„Siminică”

Şi colvnii mor, nu-i aşa ?…şi astăzi visul multor generaţii care l-au iubit pe celebrul clovn s-a umbrit de vestea morţii sale…şi clovnii mor!

„Siminică” a fost în ultimele două săptâmâni a fost internat la spitalul Floreasca, din cauza mai multor probleme de sănătate care îl chinuiau de ani buni și care, în ultima perioadă, îl țineau imobilizat la pat.

Pe numele său real Simion Avram, „Siminică” s-a născut pe 31 octombrie 1936,în București într-o cușcă a leilor transformată în vagon de circ. Bunicul său era instrumentist în Orchestra Circului „Bercuini”, tatăl său cânta la trombon și realiza pasaje comice iar mama sa era „amazoană” și, în timpul liber, vânzătoare la case de bilete.

Încă de la vârsta de 5 ani Siminică preia tradiția familiei și începe să se pregătească pentru lumea circului. Doi ani mai târziu, pe cînd avea doar 7 ani, își va face debutul în arenă într-un spectacol în care executa atât numere de acrobație, contorsionism și diverse giumbușlucuri. Tot în acea perioadă începe să se antreneze executînd alături de sora sa, Elena, diferite numere de acrobație. Pentru a-și încropi materialele necesare folosea pentru construirea unui dublu-trapez frînghia pentru rufe a mamei și un țăruș de fier găsit. Astfel, în scurt timp, Siminică și sora sa au reușit să execute în arenă, fără lonja de siguranță, câteva numere de neuitat de dublu trapez, excentric acrobat sau un număr aerian în dantură cu elemente de înaltă clasă și foarte periculoase.

Viața tânărului Siminică era însă foarte grea: trăia pe unde apuca, în diferite case, în barăci demontabile sau în vagoane. Deseori dormea sub podeaua pe care erau fixate scaunele, trezindu-se acoperit de mucuri de țigară și coji de semințe aruncate de spectatori.

Datorită succesului pe care-l aveau cu numerele de acrobație cei doi deveniseră vedete în programul circurilor „Bernea”, „Antonio”, „Palladium”, „Franzini” și „Krateyl”, care și-i disputau aprig.

În 1953 participă împreună cu sora sa Elena la Festivalul Mondial al Tinereții din București executînd numere de acrobație.

După ce Elena se căsătorește cu vestitul acrobat Sandi Bernea, Siminică se retrage lăsându-i pe cei doi să execute împreună numerele de acrobație. Viața Elenei se încheie însă în mod tragic, la numai 19 ani, în timpul unui spectacol susținut la Râmnicu Vâlcea. Trapezul la care-și executa numărul se rupe iar Elena, însărcinată în 3 luni, cade de la 15 metri înălțime, în fața a peste 3 000 de spectatori.

După înmormântare, în același loc maestrul Siminică va prelua numărul de acrobație încântând publicul.

În 1954 Siminică devine angajat al Circului de Stat din București.

În 1957 a demisionat din Circul de Stat în urma unor divergențe politice cu conducerea de atunci a Circului și ajunge să descarce vagoane cu scânduri în Gara Obor pentru o sumă de 20 de lei pentru un vagon descărcat.

Reușește într-un final să revină în Circul de Stat fiind angajat însă… recuziter. Când ducea materialele în arenă toată lumea începea să râdă crezînd că-l aplaudă pe Siminică în noul său rol. Pentru acest motiv regizorul tehnic i-a interzis, un timp, accesul în manej, obligându-l să stea în forhang și să aranjeze recuzita. În cele din urmă, după ce acrobatul Franți Petrescu se îmbolnăvește, trebuind să fie înlocuit, Siminică revine în arenă cu un succes imens.

Muncind din greu maestrul Siminică a suferit de-a lungul carierei sale nu mai puțin de 8 fracturi de mîini și picioare, unul din cele mai grave accidente producîndu-se în timpul unui spectacol la Turnu Măgurele cînd s-a rupt o frînghie la trapez și a căzut de la 12 metri înălțime.

Siminică a executat mai toate meseriile artei circului: zburător, trapezist, looping în doi, echilibristică la mare înălțime, echilibristică cu bara de bambus în dantură, saltator, echilibrist la sol, excentric acrobat, etc.

Având ca model școala rusă de circ în 1956, pe când se afla într-un turneu în Bulgaria, devinde comic de circ înlocuind un coleg care se îmbolnăvise. De la bun început a abordat genul comic modern, fără machiaj, doar cu cîteva elemente de costum și recuzită, parodiind diferite numere de circ în timp ce în arenă se montau recuzita și aparatele pentru numărul următor.

În 1987 Siminică se pensionează revenind însă în arena circului un an mai tîrziu și continuînd să lucreze atât în țară cât și în turnee în străinătate pînă în 1995.

Siminică a fost  cel mai iubit comic al României, un artist adevărat, care nu s-a menajat o clipă, imaginîndu-și mereu figuri imposibile și scene care să zguduie lumea de râs, visând să zboare pe deasupra sălii ca să poată face copiilor tot felul de semne. N-a iubit niciodată scamatoria și dresura… Doar el și publicul, zguduit de cascade de rîs. Și, dintr-o dată, Dumnezeul circului, cel care a transformat lacrima în zîmbet și imposibilul în posibil, a făcut o reverență și s-a retras fără să spună că este ultimul său spectacol, ultima sa reprezentație în arenă… astăzi Siminică a dat ultima reprezentație și a plecat , poate , într-o lume mai bună…

Dumnezeu să-l odihnească !

Anca Bica Bălălău

Sursa: wikipedia