Vă prezentăm procesul verbal al ședinței Consiliului Național Român al Bucovinei, din 28 noiembrie 1918, în care a fost votată în unanimitate unirea Bucovinei cu România.
Proces verbal
Asupra Congresului General al Bucovinei, care s-a ținut joi, 15/28 noiembrie 1918, în Sala Sinodală din palatul mitropolitan din Cernăuți. Ordinea de zi: Stabilirea raportului politic între Bucovina și regatul României. Începutul: la orele 11 î.a.
Prezenți
- Consiliul Național Român (74 deputați)
B. Delegații Polonilor (6 deputați)
C. Delegații Germanilor (7 deputați)
D. Reprezentanți ai comunelor rutene de peste Prut (13 deputați) - Oaspeți:
- Reprezentanții armatei române în frunte cu dl. general Zadic.
- Din Basarabia: Halippa Pantelimon, vicepreședintele Sfatului Țării din Chișinău, Pelivan Ion, directorul justiției din Basarabia, Buzdugan Ion și Cazacliu Gheorghe, deputați în Șfatul Țării.
- din Ardeal și Ungaria: Grișan Gheorghe, Dr.,Deleu Victor, Dr. Osvadă Vasile
- mai multe mii de reprezentanți ai tuturor națiunilor și stărilor sociale din toate părțile Bucovinei.
Dl. Dionisie Bejan, președintele Consiliului Național Român, deschide ședința la ora 11 î.n. cu următorul discurs:
“Ilustră adunare, Consiliul Național, singurul reprezentant legitim al voinței naționale a poporului român din Bucovina, a hotărât în ședința din 25 noiembrie a. c. constituirea sa în Congres, care să se întrunească astăzi în 28 noiembrie, spre a aduce la îndeplinire dorul și aspirațiunile pe care poporul nostru le nutrește și le păzește cu sfințenie vreme de un secol și jumătate!
Întruniți astăzi în acest măreț lăcaș, care este și trebuie să rămână simbolul unirii în credință, credință în Dumnezeu și în neamul nostru, salut cu nețărmurită dragoste pe reprezentanții vitezei armate române, care la ordinul Maiestății Sale Regelui Ferdinand I, ne-a întins mâna de ajutor în clipele de cea mai grea cumpănă; salut cu aceeași dragoste pe reprezentanții fraților noștri din Basarabia, Transilvania și Ungaria; vă salut cu inimă înduioșată și pe voi, fruntașilor neamului românesc din Bucovina, care ați venit cu inimă însuflețită din tuspatru unghiurile țării, ca să așezați piatra fundamentală pe care să se clădească trainic și neclintit “România Mare”!
Implor harul și binecuvântarea dumnezeiască asupra hotărârilor ce veți lua!
Rog și propun să alegeți pentru conducerea dezbaterilor pe cel mai ales dintre fruntașii poporului nostru, care cu minte luminată și cu suflet neînfricat s-a pus în fruntea reprezentanților voinței naționale a poporului român din Bucovina, pentru a îndruma și pregăti aceste clipe înălțătoare!
Propun de prezident al Congresului Bucovinei pe iubitul nostru Dr. Iancu Flondor”.
Congresul primește propunerea președintelui Consiliului Național și proclamă cu aplauze nesfârșite pe Dl. Dr. Iancu Flondor președinte al Congresului general.
Dl. Dr. Iancu Flondor ia conducerea Congresului:
“Prea stimaților domni, încrederea d-voastră alegându-mă președinte al acestei memorabile adunări, mi-a fi un nou imbold să pășesc, energetic și fără pic de șovăire, pe unica cale care duce la limanul mântuirii neamului nostru. Vă mulțumesc din adâncul inimii.(Aplauze).
Constat numărul necesar al membrilor Congresului și deschid Congresul. Invit pe Dl. Dr. Radu Sbiera să primească funcțiunea de secretar al Congresului.
Cu deosebită satisfacție salut pe reprezentanții națiunilor neromâne din Bucovina (aplauze îndelungate), cari, la invitarea noastră, participă în mod oficial la acest sărbătoresc act.
Rog pe domnul secretar să dea citire corespondențelor incurse”.
Dl. Dr. Radu Sbiera, secretarul Congresului, dă citire telegramelor și scrisorilor sosite de la:
Dr. Cazacu, în numele Consiliului directorilor Basarabiei;
Paul Gore, în numele Societății culturale a Românilor din Basarabia;
General Gheorghe Marcu, în numele Comitetului naționalist din Craiova;
Onisifor Ghibu, în numele ziarului “România Nouă” din Chișinău;
Dr. G. Baiulescu, în numele pribegilor Ardeleni.
Dl. Dr. Iancu Flondor, președintele Congresului:
“Onorat Congres, înainte de a trece la ordinea de zi, am datorința, ca președinte al Congresului, să binecuvântez pe d-nii delegați ai Consiliului de directori din Chișinău.
Onorat Congres, ca după o iarnă lungă și grea, când toată viața naturii pare moartă sub sloiul de gheață, primele brândușele ne vestesc că se apropie primăvara, când toată natura sub razele calde ale soarelui își serbează învierea, astfel și frații noștri din Basarabia, cu prezența lor la Congresul bucovinean, ne vestesc că sub razele strălucitoare ale Coroanei române se va deștepta tot Românul la o viață națională fericită. Iubiților frați Basarabeni, sângele strămoșilor noștri, vărsat împreună pe plaiurile Moldovei, s-a amestecat și închegat astfel, că toată cruzimea și viclenia dușmanilor noștri n-a izbutit să desfacă această sfântă legătură. Din adâncul inimilor noastre vă zicem bine ați venit pe acest vechiu pământ al Moldovei, care nu e numai al nostru, ci și al vostru. Trăiască frații Basarabeni! (Aplauze).
Trecând la ordinea de zi, am onoarea să vă fac propunerea ca să votați următoarea moțiune spre primire:
Moțiune:
Congresul general al Bucovinei, întrunit azi, joi, în 15/28 noiembrie 1918 în sala sinodală din Cernăuți, considerând că, de la fundarea principatelor române, Bucovina, care cuprinde vechile ținuturi ale Sucevii și Cernăuților, au făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat de stat:Considerând că în cuprinsul hotarelor acestei țări se găsește vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropnițele domnești de la Rădăuți, Putna și Sucevița, precum și multe alte urme și amintiri scumpe din trecutul Moldovei;
considerând că fii ai acestei țări, umăr la umăr cu frații lor din Moldova și sub conducerea acelorași domnitori, au apărat de a lungul veacurilor ființa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară și a cotropirii păgâne;
considerând că în 1744, prin vicleșug, Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei și cu de-a-sila alipită coroanei Habsburgice; considerând că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferințele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naționale și care prin strâmbătăți și persecuții căuta să-i înstrăineze firea și să învrăjbească celelalte neamuri, cu cari el voiește să trăiască ca frate; considerând că, în scurgere de 144 de ani, Bucovinenii au luptat ca niște mucenici pe toate câmpiile de bătălie în Europa sub steag străin pentru menținerea, slava și mărirea asupritorilor lor, și că ei drept răsplată aveau să îndure micșorarea drepturilor moștenite, izgonirea limbii lor din viața publică, din școală și chiar din biserică;
considerând că în același timp poporul băștinaș a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogățiile izvoarelor de câștig ale acestei țări și despuiat în mare parte de vechea sa moștenire; considerând că, cu toate acestea, Bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, așteptat cu atâta dor și suferință, va sosi și că moștenirea lor stăbună, tăiată prin granițele nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ștefan, și că au nutrit veșnic credința că marele vis al neamului se va înfăptui, când se vor uni toate țările române dintre Nistru și Tisa într-un stat național unitar;
constată că ceasul acesta mare a sunat!
Astăzi, când după sforțări și jertfe uriașe din partea României și a puternicilor și nobililor ei aliați, s-au întronat în lume principiile de drept și umanitate pentru toate neamurile, și când în urma loviturilor zdrobitoare monarhia austro-ungară s-a zguduit în temeliile ei și s-a prăbușit și toate neamurile încătușate în cuprinsul ei și-au câștigat dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâiu gând al Bucovinei dezrobite se îndreaptă către regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea dezrobirii noastre.
Drept aceea noi, Congresul general al Bucovinei, întrupând suprema putere a țării și fiind învestiți singuri cu puterea legiuitoare, în numele suveranității naționale, hotărâm:
Unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu regatul României”.
