[FOTO-AUDIO] „Mai frumoasă”, Laura Stoica a avut un destin de „Un actor grăbit”!

Motto: „Vreau să am steaua mea.O Doamne cât aş vrea.Căci eu nu am atins nici o stea”.Laura Stoica

Articol editat de Radio Resita, 10 octombrie 2020, 18:39 / actualizat: 11 octombrie 2020, 9:05

Nu le este dat să îmbătrânească, să fie uitați… sunt cei care ne rămân în suflet, cei pe a căror muzică am iubit, am plâns, am dansat , am trăit… ne-au însoțit în etapele vârstelor și ne-au făcut fericiți: Artiștii.

„Mai frumoasă”, Laura Stoica a avut un destin de „Un actor grăbit”, dar  „Focul” creaţiilor sale  îl simțim și astăzi

Deși cuvântul artist este folosit prea ușor în zilele de astăzi, adevăratul lui sens îl înțelegem după ce trece bariera timpului.

Astăzi, despre Laura Stoica! Născută într-o zi de 10 octombrie, acum 53 de ani, în 1967.

Laura Stoica, pe numele complet,  Adriana-Laurenția Stoica, cântăreață, compozitoare de muzică pop rock și actriță română. Este adesea considerată drept cea mai importantă solistă de rock ale României și una dintre cele mai puternice și originale personalități feminine ale scenei muzicale autohtone. Între cântecele cele mai cunoscute lansate de artistă se numără: „Un actor grăbit”, „Focul”, „Doar tu”, „Cartierul cântă rock”, „… Nici o stea”, „Mereu mă ridic”, „Mai frumoasă”.

S-a impus muzical, în anul 1990, la Festivalul de la Mamaia, unde a câștigat premiul I la secțiunea de interpretare cu melodia „Dă, Doamne, cântec” , muzică de Viorel Gavrilă, text de Eugen Rotaru și trofeul acelei prime ediții de după Revoluție. Un an mai târziu a fost declarată cea mai bună solistă pop-rock, iar melodia „Un actor grăbit”, compusă de Bogdan Cristinoiu pe versurile Andreei Andrei, a fost aleasă piesa anului. În perioada anilor 1987-1991 a participat la toate concursurile muzicale organizate în România pentru tinerele talente, Laura Stoica reușind foarte repede să intre în preferințele publicului.

Fiindcă muzica este o izbucnire a sufletului, în anii 1990, folosindu-se de talentul remarcabil, de personalitatea puternică și de frumusețea ei, a reușit să creeze o imagine și un stil original, fiind prima rockeriță modernă a României.

A avut mai multe apariții la Festivalul Internațional „Cerbul de Aur” de la Brașov, în anii 1992, 1997, 2003 și 2005. În 1992 și 1997 participă în concursul festivalului și câștigă premiul I pentru debut discografic cu single-ul Un actor grăbit și premiul al III-lea pentru interpretare cu melodia „Focul” în 1992, respectiv premiul al II-lea la secțiunea discografie cu albumul… Nici o stea în 1997.

Ca actriță, Laura Stoica a jucat cu succes pe scena Teatrului „Toma Caragiu” din Ploiești.

Silvia Dumitrescu, îndrăgita noastră cântăreaţă şi cea mai bună prietenă a regretatei Laura Stoica ne-a mărturisit cu emoţie câteva amintiri cu şi despre Laura Stoica:

„Din punctul meu de vedere, dintre toţi artiştii cu Laura Stoica am avut nişte afinităţi foarte speciale, am fost prietene şi la bine şi la greu, am făcut şi multe turnee împreună, aveam şi aceleaşi gusturi, aveam principii de viaţă comune.Eram amândouă nebune, dar nişte nebune frumoase.Chiar dacă nu cântam acelaşi gen muzical , nu ne plăcea să facem compromisuri, eram ambiţioase amândouă, luptătoare, dezinvolte.Ne împăcam foarte bine pentru că fiind balanţe amândouă , ne completam cumva.Ne plăcea să ne şi distrăm, mergeam împreună la distracţii, aveam amândouă simţul umorului, mergeam împreună la film, la teatru, etc.Am petrecut nişte clipe extrem de frumoase cu Laura şi îmi lipseşte foarte, foarte mult.”

„Trăiau de foarte mult timp împreună

Şi cam începuseră să se repete.

El era ea,Şi ea era el.

Ea era ea,Şi el era tot ea.

Sau cam aşa ceva”,  după cum spun versurile lui Marin Sorescu, tot aşa a fost povestea de iubire a Laurei Stoica cu Cristian Mărgescu… poate că prea multă iubire ucide, prea neaşteptată povestea lor ce părea să se întrupeze cu un copil, prea haine au fost  forţele destinului, prea frumoşi erau pentru timpurile lor şi ni i-a luat împreună pe 9 martie 2006, pe când se întorceau de la un concert susținut la Urziceni.

Au plecat pe steaua lor, acolo îşi pun veşnicia reazăm pentru o iubire ce s-a împărţit la trei, iar noi primim lumina acelei stele prin roua şi lacrimile ploilor ce le înverzesc amintirea cu fiecare clipă.

Artiştilor nu le este dat să îmbătrânească, să fie uitați… sunt cei care ne rămân în suflet, cei pe a căror muzică am iubit, am plâns, am dansat , am trăit… ne-au însoțit în etapele vârstelor și ne-au făcut fericiți: Artiștii sunt  oameni făcuţi din acelaşi aluat ca şi… Steaua Laurei Stoica, o stea ce nu apune niciodată.

Epilog: „Muzica este o armonie agreabilă în onoarea lui Dumnezeu şi desfătarea permisă sufletului”.Johann Sebastian Bach”

Anca Bica Bălălău