În data de 4 decembrie, atât în calendarul ortodox cât şi în cel catolic se comemorează Sfânta Barbara sau Varvara, cunoscută fiind ca patroana spirituală a minerilor. Ea este considerată totodată şi patroana geologilor, a arhitecţilor şi a prizonierilor.
Sfânta Barbara s-a născut în secolul al III-lea în Nicodemia, astăzi Turcia, ea fiind considerată de ambele biserici creştine de rit bizantin şi roman fecioară martiră. Ea a fost preluată în calendarul creştin în secolul al XII-lea.
În această zi importantă pentru ei, minerii îşi sărbătoresc patroana spirituală prin participări la ceremonii religioase şi culturale. Şi în judeţul Caraş-Severin, în centrele miniere, Sfânta Barbara sau Varvara este cinstită şi venerată de toţi aceia care sunt angrenaţi în această muncă grea. De-a lungul anilor, această sărbătoare şi-a avut un loc bine conturat în viaţa minerilor.
Numele sfintei a fost dat înainte multor noi născuţi, ceea ce astăzi se întâmplă tot mai rar.
Foarte mulţi colonişti de limbă germană, cehă sau italiană care s-au aşezat pe meleagurile Banatului Montan au adus cu ei un cult deosebit dedicat acestei sfinte. În foarte multe biserici romano-catolice ale sud-vestului României se găsesc altare laterale sau picturi dedicate sfintei Barbara.
De asemenea, a fost adus şi un obicei care se perpetuează şi astăzi: în ziua de 4 decembrie se pun ramuri dintr-un pom fructifer într-o vază cu apă. Aceste ramuri înfloresc chiar în ziua de ajun, pe 24 decembrie. Aceste ramuri înflorite decorau înainte masa de Crăciun, deoarece nu se puteau cumpăra flori tăiate în mijlocul iernii, pentru a înfrumuseţa masa de sărbători.
În Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii” din Reşiţa se găseşte un altar lateral, dedicat Sfintei Barbara. Aici, conform tradiţiei, a fost aprinsă în această zi o lampă de miner, în memoria minerilor căzuţi la datorie. Informează Erwin Iosef Ţigla, preşedintele Forumului German Caraş-Severin.
